Psalmul 139

PSALMUL 139 (138)

Atotştiinţa şi atotputernicia lui Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui Davíd. Psalm.

Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;

2 ştii când mă aşez şi când mă scol;

pătrunzi de departe intenţiile mele;

3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;

toate cărările mele îţi sunt cunoscute.

4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,

tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.

5 Tu mă învălui din faţă şi din spate

şi mâna ta stă întinsă asupra mea.

6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,

prea înaltă ca să o pot [înţelege].

7 Unde aş putea merge departe de duhul tău

şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?

8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;

dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti [de faţă].

9 Dacă aş lua aripile aurorei

şi m-aş opri dincolo de mare,

10 şi acolo mâna ta m-ar conduce

şi dreapta ta m-ar ţine.

11 Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere

şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,

12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,

iar noaptea este luminoasă ca ziua

şi întunericul este ca lumina.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai ţesut în sânul mamei mele.

14 Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile!

Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta!

15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină,

ţesut în chip minunat în adâncimile pământului.

16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte

şi în cartea ta îmi erau scrise toate;

zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele.

17 Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule,

de necuprins, principiile lor!

18 Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul.

Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

19 O, Dumnezeule, dacă l-ai nimici pe cel nelegiuit!

Depărtaţi-vă de la mine, oameni [vărsători] de sânge!

20 Ei vorbesc despre tine cu înşelăciune,

se ridică împotriva ta pe nedrept.

21 Oare nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc

şi, de cei ce se ridică împotriva ta, nu mi-e silă?

22 Cu ură desăvârşită îi urăsc,

ca şi cum ar fi duşmanii mei.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi vezi inima mea,

încearcă şi cunoaşte neliniştile mele!

24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită

şi condu-mă pe calea veşniciei.