PSALMUL 141 (140)
Rugăciune în timpul ispitei
1 Psalm. Al lui Davíd.
Strig către tine, Doamne, grăbeşte-te în ajutorul meu,
pleacă-ţi urechea la glasul meu când te chem!
2 Rugăciunea mea să se înalţe spre tine ca fumul de tămâie,
ridicarea mâinilor mele să fie în faţa ta ca ofranda de seară.
3 Pune, Doamne, strajă gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
4 Să nu mi se plece inima spre niciun lucru rău,
spre uneltiri nelegiuite, [împreună] cu nelegiuiţii
şi cu făcătorii de rele; să nu mă înfrupt din delicatesele lor!
5 Să mă lovească cel drept şi cel credincios să-mi facă reproşuri,
nu-mi voi mai turna niciodată pe cap untdelemn înmiresmat
şi rugăciunea mea va fi continuă împotriva răutăţilor lor!
6 Judecătorii lor să fie aruncaţi de pe stânci
atunci vor auzi cuvintele mele, că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ne-au risipit oasele în gura locuinţei morţilor.
8 Doamne Dumnezeule, către tine sunt [îndreptaţi] ochii mei,
la tine caut adăpost; fii apărătorul sufletului meu!
9 Păzeşte-mă de laţul pe care mi l-au întins
şi de cursa făcătorilor de rele!
10 Să cadă cei nelegiuiţi în laţurile lor
până ce eu voi trece [neatins]!