Psalmul 146

PSALMUL 146 (145)

Dumnezeu, speranţa celor oprimaţi

1 Aleluia! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!

2 Voi lăuda pe Domnul  în [toată] viaţa mea,

voi cânta psalmi Dumnezeu lui meu cât voi trăi.

3 Nu vă puneţi încrederea în cei nobili,

în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască!

4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână

şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacób;

care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!

6 El a făcut cerul şi pământul,

marea şi toate câte se află în ele.

El păstrează fidelitatea în veci.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,

el dă pâine celor flămânzi.

Domnul îi eliberează pe cei închişi.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,

Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,

Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,

9 Domnul are grijă de cei străini,

sprijină pe văduvă şi pe orfan,

dar nimiceşte calea celor nelegiuiţi.

10 Domnul Dumnezeul tău, Siónule, domneşte în veci,

din generaţie în generaţie. Aleluia!