PSALMUL 146 (145)
Dumnezeu, speranţa celor oprimaţi
1 Aleluia! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul în [toată] viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeu lui meu cât voi trăi.
3 Nu vă puneţi încrederea în cei nobili,
în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască!
4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână
şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor.
5 Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacób;
care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!
6 El a făcut cerul şi pământul,
marea şi toate câte se află în ele.
El păstrează fidelitatea în veci.
7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi.
8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul are grijă de cei străini,
sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor nelegiuiţi.
10 Domnul Dumnezeul tău, Siónule, domneşte în veci,
din generaţie în generaţie. Aleluia!