PSALMUL 35 (34)
Cererea de ajutor a credinciosului persecutat
1 Al lui Davíd.
Judecă-i tu, Doamne, pe cei care mă judecă,
luptă tu cu cei ce luptă împotriva mea!
2 Apucă scutul şi pavăza
şi ridică-te în ajutorul meu!
3 Ridică suliţa şi barda împotriva celor care mă urmăresc!
Spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!
4 Să fie ruşinaţi şi umiliţi cei care caută sufletul meu,
să dea înapoi şi să se facă de ocară cei ce se gândesc la răul meu!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
şi îngerul Domnului să-i nimicească!
6 Să le fie calea întunecoasă şi alunecoasă
şi îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Căci pe degeaba mi-au întins laţul lor
şi fără de temei au săpat [o groapă ca să piardă] sufletul meu.
8 Să vină pe neaşteptate ruina peste ei şi laţul pe care l-au întins,
pe ei să-i prindă, ei înşişi să cadă în ruină!
9 Iar sufletul meu va tresălta de bucurie în Domnul,
va exulta de mântuirea lui.
10 Toate oasele mele vor zice: „Cine e ca tine, Doamne?”.
Tu, care mântuieşti pe cel sărac de [mâna] celor mai puternici decât el,
pe cel sărac şi pe cel nevoiaş de cei ce-i jefuiesc.
11 S-au ridicat martori mincinoşi,
care mă întreabă de lucruri pe care nu le ştiu;
12 ei mă răsplătesc cu rău în loc de bine,
sufletul meu e cuprins de dezolare.
13 Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam în sac,
îmi umileam sufletul cu post şi în inima mea mă rugam pentru ei neîncetat.
14 Mă zbăteam ca pentru un prieten al meu, ca pentru un frate,
ca şi cum mi-aş fi jelit mama, aşa eram zdrobit de chin.
15 Dar ei se bucură când mă clatin;
se adună, se strâng împotriva mea ca să mă lovească, şi eu nu ştiam;
ca să mă sfâşie fără încetare,
16 mă ispitesc, mă batjocoresc în fel şi chip,
scrâşnesc din dinţi împotriva mea.
17 Doamne, cât vei mai privi?
Scapă sufletul meu de devastarea lor,
de puii de leu, pe mine, cel părăsit!
18 Te voi lăuda în adunarea cea mare,
în mijlocul unui popor puternic te voi lăuda.
19 Să nu râdă de mine duşmanii mei mincinoşi,
nici să clipească din ochi cei care mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci împotriva celor paşnici din ţară urzesc planuri viclene.
21 Îşi deschid gura larg asupra mea şi zic:
„Aha! Aha! Am văzut cu ochii noştri!”.
22 Tu ai văzut, Doamne. Nu sta în tăcere!
Doamne, nu te îndepărta de mine!
23 Ridică-te şi scoală-te la judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu,
în [apărarea] cauzei mele!
24 Judecă-mă după dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu,
ca să nu râdă ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: „Ce bucurie pentru sufletul nostru!”,
nici să nu spună: „L-am înghiţit”!
26 Să se ruşineze şi să fie făcuţi de ocară toţi cei care se bucură de răul meu!
Să fie învăluiţi de ruşine şi de umilire cei care se cred mari înaintea mea!
27 Să tresalte de veselie şi să se bucure cei care doresc dreptatea mea,
să spună pururi: „Preaînălţat fie Domnul, cel care doreşte pacea slujitorului său!”.
28 Şi limba mea va vesti dreptatea ta
şi te va lăuda toată ziua.