PSALMUL 52 (51)
Condamnarea celui care se încrede în bogăţii şi în perfidie
1 Maestrului de cor. Poem. Al lui Davíd.
2 Când a venit Dóeg din Edóm şi i-a făcut cunoscut lui Saul, spunându-i:
„Davíd a intrat în casa lui Ahimélec”.
3 De ce te lauzi cu răutatea,
tu, care eşti puternic în fărădelege?
4 Toată ziua ai gândit ruinare;
limba ta e ca briciul ascuţit,
născocitorule de înşelăciune.
5 Iubeşti răul mai mult decât binele,
minciuna, mai mult decât cuvântul drept. Sélah
6 Iubeşti toate vorbele [ce duc] la pieire,
o, limbă înşelătoare!
7 De aceea, Dumnezeu te va doborî pentru totdeauna;
te va smulge şi te va azvârli din cort
şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. Sélah
8 Vor vedea cei drepţi şi se vor teme,
îşi vor bate joc de el:
9 „Iată-l pe omul care nu şi l-a pus pe Dumnezeu ca [loc de] refugiu,
ci şi-a pus încrederea în mulţimea bogăţiilor sale
şi s-a crezut tare în vicleniile sale!”.
10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un măslin înverzit,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci şi pentru totdeauna.
11 Vreau să te laud în veci pentru tot ce ai făcut
şi în faţa credincioşilor tăi sper în numele tău, pentru că [tu] eşti bun.