PSALMUL 63 (62)
Omul însetat de Dumnezeu
1 Psalm. Al lui Davíd. Când era în pustiul lui Iúda.
2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă.
3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă.
5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă,
7 când îmi amintesc de tine în aşternutul meu
şi meditez la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Sufletul meu se alipeşte de tine
şi dreapta ta mă susţine.
10 Dar cei ce caută să-mi ia sufletul
să ajungă în adâncurile pământului,
11 să fie trecuţi prin sabie,
partea şacalilor să fie!
12 Iar regele se va bucura în Dumnezeu;
vor fi lăudaţi toţi cei care jură pe el,
căci va fi închisă gura celor care spun minciuni.