Capitolul 21

Domnul judecă inimile

1 Pâraie de apă este inima regelui în mâna Domnului şi le face să se îndrepte oriunde îi place.

2 Toate căile omului sunt drepte în ochii lui, dar cel care analizează inimile este Domnul.

3 Domnul preferă, mai mult decât jertfa, a face dreptate şi judecată.

4 Ochii semeţi şi inima arogantă, candela celor vinovaţi este păcat.

5 Gândurile celui harnic sunt sigur spre abundenţă,  dar tot cel care se grăbeşte [se îndreaptă] sigur spre lipsă.

6 Cel care produce comori cu limbă mincinoasă este ca deşertăciunea care-l urmăreşte pe cel care caută moartea.

7 Violenţa celor vinovaţi îi mătură, pentru că nu vor să facă judecată.

8 Omul crud este pe căi sinuoase, dar cel curat este drept pe calea lui.

9 E mai bine să locuieşti la colţul unui acoperiş decât să ai casă comună cu o soţie [care provoacă] discordii.

10 Sufletul celui vinovat doreşte rău, nu află har în ochii săi aproapele lui.

11 Când este pedepsit cel care batjocoreşte, cel nepriceput devine înţelept; şi cel înţelept, fiind prudent, primeşte cunoaştere.

12 Cel drept este prudent faţă de casa celui vinovat, îi întoarce pe cei vinovaţi spre rău.

13 Cine-şi astupă urechea de la strigătul celui sărac, şi el va striga şi nu i se va răspunde.

14 Un dar [făcut] în secret acoperă mânia şi cadoul sub poală, furia puternică.

15 Bucuria celui drept este să facă judecată şi distrugere pentru cel care înfăptuieşte nelegiuire.

16 Omul care rătăceşte de la calea prudenţei se va odihni în adunarea umbrelor.

17 Cel care iubeşte veselia va deveni un om lipsit, iar cine iubeşte vinul şi untdelemnul nu se va îmbogăţi.

18 Răscumpărare pentru cel drept este cel vinovat, iar în locul celor drepţi sunt cei care înşală.

19 Mai bine să locuieşti într-o ţară pustie decât cu o soţie [care provoacă] discordii şi indignare.

20 Comoară plăcută şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul nesimţit le înghite.

21 Cel care urmăreşte dreptatea şi bunătatea va afla viaţă, dreptate şi onoare.

22 Cel înţelept urcă împotriva cetăţii celor puternici şi doboară puterea în care se încredea.

23 Cine-şi păzeşte gura şi limba îşi păzeşte sufletul de strâmtorări.

24 Cel care acţionează cu trufie şi aroganţă se numeşte prezumțios, înfumurat şi batjocoritor.

25 Pofta celui leneş îl omoară, pentru că mâinile lui refuză să lucreze.

26 Toată ziua pofteşte, dar cel drept dă şi nu ţine cont.

27 Jertfa celor vinovaţi este abominábilă; cu atât mai mult când o aduc cu gând [rău].

28 Martorul mincinos va pieri, dar cel care ascultă va vorbi cu succes.

29 Puterea omului vinovat este în faţa lui, dar cel drept îşi consolidează calea.

30 Nu este înţelepciune, nu este înţelegere, nu este sfat care să se opună Domnului.

31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar salvarea este a Domnului.