Capitolul 30

VI. CUVINTELE LUI AGÚR

1 Cuvintele lui Agúr, fiul lui Iaché din Mássa. Oracolul [acestui] bărbat către Itiél, către Itiél şi Ucál.

2 Într-adevăr, eu sunt cel mai prost dintre oameni şi nu am priceperea unui om.

3 Nu am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa celor sfinte.

4 Cine a urcat la ceruri şi cine a coborât? Cine a adunat vântul în palmele sale şi cine a strâns apele în mantia lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Tu o ştii?

5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat; el este scut pentru cei care-şi caută refugiu în el.

6 Nu adăuga nimic la cuvintele lui, ca să nu te mustre şi să nu fii [considerat] mincinos!

7 Două lucruri cer de la tine, nu mi le refuza înainte să mor!

8 Îndepărtează de la mine deşertăciunea şi cuvântul mincinos, nu-mi da sărăcire sau îmbogăţire, dă-mi bucata de pâine hotărâtă pentru mine!

9 Ca nu cumva să mă satur, să reneg şi să spun: „Cine este Domnul?”, sau să sărăcesc şi să fur şi să iau [în zadar] numele Dumnezeului meu.

10 Nu-l calomnia pe slujitor înaintea stăpânului său, ca să nu te blesteme şi tu să fii vinovat!

11 O generaţie îşi blestemă tatăl şi nu-şi binecuvântează mama.

12 O generaţie este pură în ochii ei, dar nu este spălată de mizeria ei.

13 O, generaţie: cât de trufaşi sunt ochii ei şi cât de mult îşi înalţă pleoapele!

14 O generaţie care are dinţii ca săbiile şi măselele precum cuţitele, ca să-i devoreze pe cei umili din ţară şi pe cei nevoiaşi dintre oameni.

VII. PROVERBE NUMERICE

15 Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”, acestea trei nu se satură şi patru nu spun: „E de ajuns!”:

16 locuinţa morţilor, sânul steril, pământul care nu se satură de apă şi focul care nu zice: „E de ajuns!”.

17 Ochiul care-şi bate joc de tatăl şi dispreţuieşte ascultarea faţă de mamă va fi scobit de corbii din torent şi va fi mâncat de puii de vultur.

18 Acestea trei sunt prea minunate pentru mine, ba chiar patru pe care nu le cunosc:

19 calea vulturului pe cer, calea şarpelui pe stâncă, calea corabiei în inima mării şi drumul omului la tânără!

20 Tot aşa şi calea femeii adultere; ea mănâncă, se şterge la gură şi zice: „Nu am înfăptuit nicio nelegiuire”.

21 Sub trei lucruri se clatină pământul şi patru nu poate să suporte:

22 sclavul care ajunge să domnească şi nebunul care se satură de pâine,

23 femeia urâtă care se căsătoreşte şi slujitoarea care o moşteneşte pe stâpâna ei.

24 Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ, dar sunt mai înţelepte decât înţelepţii:

25 furnicile, un popor fără putere, dar care-şi pregătesc vara hrana;

26 şafanii, popor fără forţă, dar care-şi pun casa pe stâncă;

27 lăcustele, care nu au rege, dar ies toate în ordine;

28 şopârlele, pe care le poţi prinde cu mâinile, dar care sunt în palatele regilor.

29 Acestea trei au un pas măreţ şi patru, un mers maiestuos:

30 leul, cel viteaz dintre animale, care nu dă înapoi din faţa nimănui;

31 animalul cu coapsele [încinse], ţapul și regele [în fruntea] armatei sale.

32 Dacă ai fost nebun şi te-ai înălţat, dacă ai avut planuri [rele], mâna la gură!

33 Căci bătutul laptelui face să iasă untul, lovitul nasului face să iasă sângele, iar provocarea mâniei face să iasă cearta.