Descoperirea
1 „Unde a plecat iubitul tău, tu, cea frumoasă între femei? Unde s-a îndreptat iubitul tău, ca să-l căutăm cu tine?”.
2 „Iubitul meu a coborât în grădina sa, la stratul cu balsam, ca să pască [turma] în grădină şi să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu: el îşi paşte [turma] între crini”.
VI. AL CINCILEA POEM
Frumuseţea iubitei
4 Frumoasă eşti tu, prietena mea, ca Tirţá, plăcută ca Ierusalímul, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt].
5 Întoarce-ţi ochii dinaintea mea, căci ei mă tulbură! Părul tău este ca o turmă de capre care coboară din Galaád.
6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care se ridică de la spălat; toate au gemeni şi stearpă nu este între ele.
7 Ca o bucată de rodie sunt obrajii tăi de după văl.
8 Sunt şaizeci de regine, optzeci de concubine, iar tinerele sunt fără număr,
9 dar numai una este ea, porumbiţa mea, perfecta mea; una este ea la mama ei, desăvârşita celei care a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită, reginele şi concubinele o laudă.
Întâlnire de dragoste
10 Cine este aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, strălucitoare ca soarele, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt]?
11 Am coborât în grădina cu nuci ca să văd verdeaţa de pe vale, să văd lăstarii viei şi dacă au înflorit rodiii.
12 Nu ştiu, dar sufletul meu m-a pus pe carele lui Aminadíb.