Anunţarea distrugerii templului (Mc 13,1-2; Lc 21,5-6)
1 Isus ieşise din templu şi pleca. Atunci s-au apropiat de el discipolii şi i-au arătat construcţiile templului. 2 Dar el, luând cuvântul, le-a zis: „Nu vedeţi toate acestea? Adevăr vă spun: nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”.
Începutul durerilor şi al persecuţiilor (Mt 10,17-22; Mc 13,3-13; Lc 21,7‑19)
3 Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii şi i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”. 4 Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. 6 Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! 7 Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi vor fi foamete şi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor.
9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate neamurile din cauza numelui meu. 10 Atunci mulţi se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei. 11 Mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi. 12 Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. 13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.
14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârşitul.
Devastarea Ierusalímului (Mc 13,14-23; Lc 21,20-24)
15 Aşadar, când veţi vedea urâciunea pustiirii, de care se vorbeşte în profetul Daniél, stând în locul sfânt – cel care citeşte să înţeleagă –, 16 atunci cei care sunt în Iudéea să fugă în munţi; 17 cel care se află pe terasa [casei] să nu coboare ca să ia ceva din casă, 18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina!
19 Vai celor însărcinate şi celor care alăptează în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau în zi de sâmbătă! 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. 22 Şi, dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, niciun om nu s-ar salva; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
23 Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau «Acolo!», să nu credeţi, 24 căci se vor ridica „cristoşi” falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi lucruri minunate pentru a-i înşela, dacă se poate, şi pe cei aleşi! 25 Iată, v-am spus dinainte!
26 Deci, dacă vă vor spune: «Iată, este în pustiu!», să nu vă duceţi; «iată, este în camerele de taină», să nu credeţi! 27 Căci aşa cum fulgerul vine la răsărit şi luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.
Venirea Fiului Omului (Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)
29 Îndată după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui.
30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; şi tot atunci îşi vor bate [pieptul] toate triburile pământului şi îl vor vedea «pe Fiul Omului venind pe norii cerului» cu putere şi mare glorie. 31 Şi îi va trimite pe îngerii săi cu [sunet] puternic de trâmbiţă şi-i vor aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor.
Parabola smochinului (Mc 13,28-31; Lc 21,29-33)
32 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape! 33 La fel şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă! 34 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
Îndemn la vigilenţă (Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36)
36 Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl. 37 Cum a fost în zilele lui Nóe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: 38 căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, [când oamenii] mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Nóe a intrat în arcă 39 şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; 41 două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată.
42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!
Parabola servitorului credincios (Lc 12,41-48)
45 Oare cine este cu adevărat servitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, venind, îl va găsi astfel! 47 Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. 48 Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» 49 şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, 50 stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, 51 îl va pedepsi aspru şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.