Capitolul 3

Vindecarea omului cu mâna paralizată (Mt 12,9-14; Lc 6,6-11)

1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca [în zi de] sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!”. 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?”. Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!”. El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci, fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Mulţimile, pe urmele lui Isus (Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19)

7 Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare şi [îl urma] o mulţime numeroasă din Galiléea. Chiar şi din Iudéea, 8 din Ierusalím, din Iduméea, de dincolo de Iordán şi din jurul Tírului şi Sidónului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10 Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”. 12 Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece (Mt 10,1-4; Lc 6,12-16)

13 Apoi s-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el. 14 A constituit doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli, ca să fie cu el, să-i trimită să predice 15 şi să aibă puterea să scoată diavoli. 16 Aşadar, i-a constituit pe cei doisprezece: Símon, căruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacób, [fiul] lui Zebedéu, şi Ioan, fratele lui Iacób, cărora le-a pus numele de Boanérges, care înseamnă fiii tunetului. 18 Andrei, Fílip, Bartoloméu, Matei, Tóma, Iacób, [fiul] lui Alféu, Tadéu, Símon Cananéul 19 şi Iúda Iscariót, care l-a şi trădat.

Isus şi Béelzebul (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23)

20 A venit în casă şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. 22 Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalím spuneau: „Îl are pe Béelzebul!” şi: „Cu [ajutorul] căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, 25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.

28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. 30 Pentru că spuneau: „Are un duh necurat!”.

Mama şi fraţii lui Isus (Mt 12,46-50; Lc 8,19-21)

31 Au venit mama şi fraţii lui şi stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: „Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!”. 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”. 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.