Vindecarea unui posedat de diavol din ţinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)

¹ Au venit pe ţărmul [celălalt] al mării, în ţinutul gherasenilor. ² După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, ³ care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. ⁴ Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de către el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. ⁵ În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. ⁶ Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui ⁷ şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”. ⁸ Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”. ⁹ Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. ¹⁰ Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut.

¹¹ Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau ¹² şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”. ¹³ Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, şi s-au înecat în mare. ¹⁴ Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica. ¹⁶ Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. ¹⁷ Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor.

¹⁸ Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. ¹⁹ Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat el de tine!”. ²⁰ El a plecat şi a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea fiicei lui Iaír (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)

²¹ După ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul [celălalt], o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. ²² Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui ²³ şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie salvată şi să trăiască!”. ²⁴ Şi a plecat cu el.

O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. ²⁵ Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani ²⁶ şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, ²⁷ auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; ²⁸ căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. ²⁹ Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. ³⁰ Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”. ³¹ Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»”. ³² Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. ³³ Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul. ³⁴ Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”.

³⁵ Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”. ³⁶ Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”. ³⁷ Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób şi Ioan, fratele lui Iacób. ³⁸ Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. ³⁹ Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. ⁴⁰ Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. ⁴¹ Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”. ⁴² Fetiţa s-a ridicat îndată şi [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. ⁴³ El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.