Isus şi Nicodím

¹Era între farisei un om al cărui nume era Nicodím, un conducător al iudeilor. ²Acesta a venit la el noaptea şi i-a zis: „Rabbí, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca învăţător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci dacă Dumnezeu nu este cu el”. ³Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. ⁴Nicodím i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să se nască?”. ⁵Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. ⁶Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este. ⁷Şi nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou! ⁸Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel care este născut din Duh”. ⁹Nicodím a răspuns şi i-a zis: „Cum pot fi acestea?”. ¹⁰Isus a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţător al lui Israél şi nu ştii acestea? ¹¹Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi. ¹²Dacă v-am vorbit despre cele pământeşti şi nu mă credeţi, cum mă veţi crede dacă vă voi vorbi despre cele cereşti? ¹³Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. ¹⁴Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, ¹⁵pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.

¹⁶Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.

¹⁸Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. ¹⁹Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰Căci oricine face [fapte] rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. ²¹Însă oricine face adevărul vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.

Ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul

²²După acestea, a venit Isus cu discipolii săi în ţinutul Iudeii, a rămas acolo cu ei şi boteza. ²³Boteza şi Ioan la Ainón, aproape de Salím, pentru că erau multe ape în acel loc, iar oamenii veneau şi erau botezaţi; ²⁴căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.

²⁵A fost atunci o ceartă între discipolii lui Ioan şi un iudeu despre purificare. ²⁶Ei au venit la Ioan şi i-au spus: „Învăţătorule, cel care era cu tine pe malul celălalt al Iordánului – pentru care tu ai dat mărturie –, iată-l că botează şi toţi se duc la el!”. ²⁷Ioan a răspuns şi a zis: „Omul nu poate lua nimic dacă nu i-a fost dat din cer. ²⁸Voi înşivă puteţi da mărturie despre mine că am spus: «Nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui». ²⁹Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stă şi ascultă, se bucură mult la glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină. ³⁰El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”.

³¹„Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, ³²el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. ³³Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. ³⁴Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. ³⁵Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. ³⁶Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.