Vindecarea orbului din naştere

¹Pe când trecea, a văzut un om orb din naştere. ²Discipolii lui l‑au întrebat, zicând: „Rabbí, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?”. ³Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ⁴Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.

⁶După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi ⁷şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Síloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând.

⁸Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?”. ⁹Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. ¹⁰Aşadar i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?”. ¹¹El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Síloe şi spală-te!». Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. ¹²Ei i-au zis: „Unde este acela?”. El a spus: „Nu ştiu”.

Interogatoriul făcut de către farisei

¹³L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. ¹⁴De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii.

¹⁵Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. ¹⁶Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii, însă, ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?”. Şi era dezbinare între ei. ¹⁷Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?”. El a răspuns: „Este un profet”.

¹⁸Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi că a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea ¹⁹şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?”. ²⁰Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. ²¹Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi‑l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. ²²Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. ²³De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el!”.

²⁴Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă glorie lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. ²⁵El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. ²⁶Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi‑a deschis ochii?”. ²⁷Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?”. ²⁸Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! ²⁹Noi ştim că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”. ³⁰Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. ³¹Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. ³²De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. ³³Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. ³⁴I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?”. Şi l-au dat afară.

Orbirea spirituală

³⁵Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?”. ³⁶El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?”. ³⁷Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Cel care vorbeşte cu tine, el este”. ³⁸El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. ³⁹Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.

⁴⁰Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: „Nu cumva suntem şi noi orbi?”. ⁴¹Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne.