Capitolul 3

1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce găsești, mănâncă sulul acesta și mergi să vorbești casei lui Israél!”. 2 Am deschis gura și m-a făcut să mănânc sulul acesta. 3 Și mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți pântecele și umpleți măruntaiele cu sulul acesta pe care eu ți-l dau!”. Eu l-am mâncat și era în gura mea dulce ca mierea.

4 Apoi mi-a zis: „Fiul omului, mergi, du-te la casa lui Israél și spune-le cuvintele mele! 5 Căci nu la un popor cu buze de neînțeles și cu limbă greoaie ești trimis, ci la casa lui Israél. 6 Nu [ești trimis] la popoare mari, cu buze de neînțeles și cu limbă greoaie, ale căror cuvinte nu poți să le asculți: dacă te-aș trimite la ele, nu te-ar putea asculta. 7 Casa lui Israél nu vrea să te asculte, pentru că pe mine nu vor să mă asculte: toată casa lui Israél este cu grumazul înțepenit și cu inima împietrită. 8 Iată, fac fața ta dură, asemenea cu fețele lor, și grumazul tău, asemenea cu grumazul lor! 9 Fac grumazul tău mai dur ca diamantul. Nu te teme de ei și nu tremura în fața lor, căci ei sunt o casă răzvrătită!”.

10 El mi-a zis: „Fiul omului, toate cuvintele pe care eu ți le spun, ia-le la inima ta și ascultă-le cu urechile tale! 11 Du-te, mergi la deportați, la fiii poporului tău, vorbește-le și spune-le: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu», fie că vor asculta, fie că vor refuza”.

12 Duhul m-a ridicat și am auzit în urma mea zgomotul unui mare cutremur: „Binecuvântată este gloria Domnului din locul lui”. 13 [Am auzit] zgomotul aripilor ființelor care se atingeau una pe alta și zgomotul roților de lângă ele și zgomotul cutremurului celui mare. 14 Duhul m-a ridicat și m-a luat, iar eu am mers amărât și mâniat în duhul meu; mâna Domnului era puternică asupra mea. 15 Am mers la deportați, la Tel-Abib, la cei care locuiau lângă râul Chebár, acolo unde ei locuiau, și am stat acolo șapte zile zăpăcit în mijlocul lor.

Profetul, străjer

16 După şapte zile, cuvântul Domnului a fost către mine: 17 „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israél. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! 18 Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine. 19 Dar dacă tu îl vei atenționa pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la nelegiuirea lui și de la calea lui cea nelegiuită, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îți vei salva sufletul.

20 Dacă un drept se abate de la dreptatea lui și va face nedreptate, eu voi pune o capcană înaintea lui și el va muri, căci tu nu l-ai atenționat cu privire la păcatul lui: va muri și nu se va mai aminti dreptatea pe care a făcut-o, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine. 21 Dar dacă tu îl vei atenționa pe cel drept să nu păcătuiască și el, cel drept, nu va păcătui, va trăi pentru că s-a lăsat atenționat, iar tu îți vei salva sufletul”.

II. ÎNAINTE DE ASEDIEREA IERUSALÍMULUI

Ezechiél, lipsit de cuvânt

22 Mâna Domnului a fost asupra mea acolo și mi-a zis: „Ridică-te, ieși către vale și acolo voi vorbi cu tine!”. 23 M-am ridicat, am ieșit spre vale și, iată, acolo gloria Domnului stătea ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebár, iar eu am căzut la pământ. 24 Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau în picioare. Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25 Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii și te vor lega cu ele și nu vei putea să ieși din mijlocul lor. 26 Voi lipi gura ta de cerul gurii tale, vei amuți și nu vei mai fi pentru ei un om care mustră, pentru că ei sunt o casă răzvrătită. 27 Când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și tu le vei spune: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu». Cel care vrea să asculte va asculta, iar cel care vrea să refuze va refuza, pentru că sunt o casă răzvrătită.