Parabola cedrului celui mare

¹ În al unsprezecelea an, în [ziua] a treia a lunii întâi, cuvântul Domnului a fost către mine: ² „Fiul omului, spune-le lui Faraón, regele Egiptului, și mulțimii sale:

«Cu cine te asemeni în măreția ta?».

³ Iată, Asíria era un cedru din Libán,

cu ramuri frumoase

și coroană umbroasă,

înalt la statură și vârful lui

era deasupra frunzișului.

⁴ Apele l-au făcut să crească,

abisul l-a făcut să se înalțe;

râurile curgeau în jurul [locului]

unde era plantat

și își trimiteau canalele la toți copacii câmpiei.

⁵ De aceea i s-a înălțat statura

peste toți copacii câmpiei,

și-a înmulțit mlădițele

și și-a lungit ramurile

datorită apelor multe

care erau trimise la el.

⁶ Pe crengile lui își făceau cuib

toate păsările cerului

și sub ramurile lui nășteau

toate animalele câmpiei;

la umbra lui stăteau

toate neamurile cele mari.

⁷ Era frumos în măreția lui

și în lungimea ramurilor sale,

căci rădăcina lui era spre ape mari.

⁸ Cedrii din grădina lui Dumnezeu

nu-l ascundeau,

chiparoșii

nu se asemănau cu crengile sale,

iar platanii nu erau ca ramurile sale.

Niciun copac din grădina

lui Dumnezeu

nu era asemenea lui în frumusețe.

⁹ L-am făcut frumos

prin mulțimea crengilor sale,

erau geloși pe el toți copacii din Éden,

care era grădina lui Dumnezeu”.

¹⁰ De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că te-ai înălțat în statură – el și-a înălțat vârful prin frunziș și inima i s-a mărit din cauza înălțimii sale – ¹¹ eu l-am dat în mâna unui puternic dintre neamuri, care va face cu el după nelegiuirea sa. Eu l-am alungat. ¹² Îl vor tăia străinii cei mai violenți dintre neamuri și-l vor abandona pe munți. În toate văile vor cădea crengile lui și ramurile sale vor fi frânte în toate canalele țării. Toate popoarele pământului vor pleca de la umbra lui și-l vor părăsi. ¹³ Peste ruinele sale vor locui toate păsările cerului și lângă ramurile sale vor fi toate animalele câmpiei, ¹⁴ ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se înalțe în statură și nici să nu-și pună vârful deasupra frunzișului, ca niciunul dintre cei care beau apă să nu stea lângă ei în înălțimea lor, pentru că toți vor fi dați la moarte în locurile cele mai de jos ale pământului, printre fiii oamenilor, cu cei care coboară în groapă”.

¹⁵ Așa spune Domnul Dumnezeu: „În ziua în care a coborât în Șeól am jelit; am acoperit abisul datorită lui și am oprit râurile sale; apele cele mari s-au terminat, am făcut să se întunece Libánul din cauza lui și toți copacii câmpiei s-au veștejit pentru el. ¹⁶ La zgomotul căderii lui, am făcut să se cutremure neamurile când l-am făcut să coboare în Șeól cu cei care coboară în groapă. În ținutul cel mai de jos vor fi mângâiați cei mai aleși dintre copacii din Éden și cei mai buni din Libán, toți cei udați de apă. ¹⁷ Și ei au coborât cu el în Șeól, la cei străpunși cu sabia, ei care erau brațul lui și stăteau la umbra lui în mijlocul neamurilor.

¹⁸ Cu cine poți fi asemănat, cu o astfel de glorie și măreție, între copacii din Éden? Vei fi coborât cu copacii din Éden în ținutul cel mai jos, între cei necircumciși, și vei locui cu cei străpunși de sabie. Acesta este Faraón și toată mulțimea lui” – oracolul Domnului Dumnezeu.