I. DIALOGUL DINTRE PROFET ȘI DUMNEZEU
Prima lamentațiune a profetului: ruinarea justiției
1 Profeția pe care a văzut-o Habacúc,
profetul.
2 Până când voi striga către tine,
și tu nu vei asculta?
Până când voi striga la tine
„Violență!”, și tu nu mântuiești?
3 De ce mă faci să văd nelegiuire,
și tu [doar] privești?
Devastare și violență
sunt înaintea mea,
ceartă și neînțelegere se ridică.
4 De aceea legea este fără putere
și judecata nu ajunge la împlinire.
Căci cel fărădelege îl încorsetează
pe cel drept
și judecata iese strâmbă.
Primul oracol. Caldéii, flagelul lui Dumnezeu
5 Uitați-vă între neamuri
și priviți și mirați-vă!
Voi face o lucrare în ochii voștri,
că nu veți crede
chiar dacă s-ar povesti!
6 Iată, eu fac să se ridice caldéii,
un neam amarnic și iute,
care străbate lățimea pământului
ca să ia în stăpânire locurile
care nu sunt ale lor!
7 Înfricoșător și înspăimântător este el,
de la el vine judecata lui
și iese faima sa.
8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui,
mai sprinteni decât lupii seara.
Călăreții lui năvălesc;
călăreții lui vin de departe,
zboară ca un vultur care se repede să devoreze.
9 Toți vin pentru violență;
toate fețele lor sunt îndreptate
înainte și-i adună pe captivi ca pe nisip.
10 El îi disprețuiește pe regi
și cei care conduc sunt luați în râs.
El râde de toate fortărețele
și adună praf ca să le captureze.
11 Atunci se duce vântul și trece.
Vinovat este cel care face
din propria forță dumnezeul său.
A doua lamentație a profetului. Birurile asupritorului
12 Oare nu ești, Doamne,
dintotdeauna Dumnezeul meu,
Cel Sfânt care nu moare?
Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate,
ai întemeiat o stâncă
pentru răzbunare.
13 Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul
și nu pot să privească la chin.
Pentru ce te uiți la trădători
și taci când cel fărădelege
îl înghite pe unul mai drept decât el?
14 Tu-i faci omului ca peștilor mării,
ca târâtoarelor
care nu au stăpân peste ele.
15 El îi scoate pe toţi cu undiţa,
îi trage în plasa sa și îi adună
în năvodul său.
De aceea se bucură
și se înveselește.
16 De aceea aduce jertfă plasei lui
și arde tămâie
în fața năvodului său.
Căci, prin ele, partea lui devine grasă,
hrana lui, abundentă.
17 Oare pentru aceasta va goli plasa lui
și nu-i va fi milă să ucidă neamuri
încontinuu?