Capitolul 4

O alegere radicală: sau Dumnezeu, sau lumea

1 De unde [vin] războaiele, de unde [vin] conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre? 2 Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi, dar nu reuşiţi să obţineţi; vă luptaţi şi purtaţi războaie; nu aveţi pentru că nu cereţi, 3 cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, pentru a risipi în plăcerile voastre. 4 Desfrânaţilor! Oare nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşadar, cine vrea să fie prietenul lumii, devine duşmanul lui Dumnezeu. 5 Sau credeţi că Scriptura spune în zadar: „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie”? 6 Dar el dă un har şi mai mare; de aceea spune:

Dumnezeu se împotriveşte celor mândri,

însă celor umiliţi le dă har”.

7 Aşadar, supuneţi-vă lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi; 8 apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi! Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Purificaţi-vă inimile, voi cei cu inima împărţită! 9 Tânguiţi-vă, gemeţi şi plângeţi! Râsul vostru să se schimbe în plâns, iar bucuria voastră, în întristare! 10 Umiliţi-vă în faţa Domnului şi el vă va înălţa!

11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine îl vorbeşte de rău pe fratele sau îl judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea. Dar dacă judeci Legea, nu eşti un împlinitor al Legii, ci judecător. 12 Unul singur este legiuitorul şi judecătorul care poate să salveze sau să nimicească. Dar tu cine eşti că-l judeci pe aproapele?

Denunţarea aroganţei celor bogaţi

13 Ei, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine vom pleca în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga” –, 14 dar nu ştiţi ce va fi mâine! Căci ce este viaţa voastră? – Voi sunteţi ca un abur care apare pentru puţin şi apoi dispare îndată.

15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul va vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”. 16 Dar acum vă mândriţi cu lăudăroşenia voastră. Orice astfel de laudă este rea. 17 Aşadar, cine ştie să facă binele şi nu-l face [comite] păcat.