Femeia adulteră

¹Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. ²Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa.

³Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, ⁴i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. ⁵Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”. ⁶Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. ⁷Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!”. ⁸Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. ⁹Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. ¹⁰Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”. ¹¹Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”.

 Isus, lumina lumii

¹²Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. ¹³Dar fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine; mărturia ta nu este adevărată”. ¹⁴Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde mă duc. ¹⁵Voi judecaţi după trup, eu nu judec pe nimeni. ¹⁶Şi chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare, pentru că nu sunt numai eu, ci eu şi Tatăl care m-a trimis. ¹⁷Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. ¹⁸Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi şi despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”. ¹⁹Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”. Isus le-a răspuns: „Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m‑aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu”.

²⁰Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie pe când învăţa în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.

Controversă cu iudeii

²¹Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”. ²²Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, că spune: «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?”. ²³Dar el le-a zis: „Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴V-am spus că veţi muri în păcatele voastre pentru că dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”. ²⁵Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?”. Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. ²⁶Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. ²⁷Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. ²⁸Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl. ²⁹Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. ³⁰Spunând acestea, mulţi au crezut în el.

Adevărul şi libertatea

³¹Deci le-a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei ³²şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”. ³³Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţă a lui Abrahám şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?”. ³⁴Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. ³⁵Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. ³⁶Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi. ³⁷Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abrahám, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi. ³⁸Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”.

Fiii lui Abrahám sau ai diavolului?

³⁹Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este Abrahám”. Isus le‑a zis: „Dacă sunteţi fiii lui Abrahám, faceţi faptele lui Abrahám! ⁴⁰Acum, însă, voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Abrahám n-a făcut aceasta. ⁴¹Voi faceţi faptele tatălui vostru”.

Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. ⁴²Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. ⁴³De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? De fapt, voi nu puteţi asculta cuvântul meu. ⁴⁴Voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbeşte după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos şi tatăl [minciunii]. ⁴⁵Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeţi. ⁴⁶Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi? ⁴⁷Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”.

 Isus şi Abrahám

⁴⁸Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”. ⁴⁹Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine. ⁵⁰Totuşi, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută şi care judecă.

⁵¹Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. ⁵²Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol! Abrahám a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». ⁵³Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abrahám, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”. ⁵⁴Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». ⁵⁵Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. ⁵⁶Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. ⁵⁷Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abrahám?”. ⁵⁸Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt”.

⁵⁹Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.