Capitolul 17

1 Îmi piere răsuflarea, zilele mele se sting

şi mormântul este [soarta] mea.

2 Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine şi ochiul meu nu se odihneşte între jignirile lor?

3 Pune, te rog, garantul meu la tine:

cine este cel care va bate palma cu mine?

4 Căci tu le-ai ascuns inima de la înţelegere, de aceea nu vor putea să se ridice.

5 Cine-şi trădează prietenii spre pradă,

chiar şi ochii fiilor săi se vor sfârşi.

 Lamentaţiune sfâşietoare

6 M-ai făcut de batjocură pentru popoare

şi am devenit de scuipat în faţă.

7 Ochiul mi se întunecă din cauza zbuciumului,

toate mădularele mele sunt ca umbra.

8 Cei drepţi se vor uimi de aceasta

şi cel curat se va ridica peste cel făţarnic.

9 Cei drepţi îşi vor ţine calea şi mâinile curate

îşi vor adăuga putere.

10 Cât despre voi toţi, întoarceţi-vă şi veniţi:

nu voi găsi între voi un înţelept!

11 Zilele mele au trecut, planurile s-au năruit,

ca şi dorinţele inimii mele.

12 Noaptea o fac ca ziua,

[spun] că ziua este aproape când este întuneric.

13 Dacă aş aştepta, locuinţa morţilor

ar fi casa mea, în întuneric îmi aştern patul.

14 Am strigat către groapă:

«Tu eşti tatăl meu», şi către vierme:

«Mama mea şi sora mea!».

15 Unde este atunci speranţa mea?

Cine a văzut speranţa mea?

16 Va coborî în părţile

locuinţei morţilor când împreună

ne vom cufunda în ţărână”.