Răspunsul lui Iob către Elifáz
Dorinţa de justificare
1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „Chiar şi azi plângerea mea
este amară şi mâna lui apasă
peste geamătul meu.
3 Ce n-aş da să-l aflu şi să-l găsesc:
m-aş duce până la locuinţa lui.
4 M-aş prezenta înaintea lui la judecată
şi mi-aş umple gura cu argumente.
5 Aş cunoaşte cuvintele cu care mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Oare s-ar certa cu mine cu putere mare?
Nu, ci el mi-ar acorda atenţie.
7 Un drept ar aduce argumente în faţa lui
şi aş scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu.
8 Iată, merg înainte, şi nu este;
înapoi, şi nu dau de el!
9 Fac la stânga, şi nu-l găsesc;
o iau la dreapta, şi nu-l văd.
10 Căci el ştie calea mea;
dacă m-ar încerca, aş ieşi ca aurul.
11 Pe urma lui s-a ţinut piciorul meu,
calea lui am urmărit-o şi nu m-am abătut.
12 De porunca buzelor sale nu m-am îndepărtat şi am păstrat cuvintele gurii lui mai mult decât hotărârea mea.
Prezenţa lui Dumnezeu
13 Dacă el este într-o parte,
cine-l va face să se întoarcă?
Ceea ce-i doreşte sufletul, aceea face.
14 Căci el îmi răsplăteşte hotărârea
şi la el sunt multe ca acestea.
15 De aceea, mă înspăimânt înaintea lui,
înţeleg că mă îngrozesc de el.
16 Dumnezeu intimidează inima mea
şi Cel Atotputernic mă face să mă înspăimânt.
17 Căci nu am fost distrus de întuneric
şi nu din cauza beznei îmi este acoperită faţa.