Societatea nedreaptă
1 De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic şi cei care-l cunosc
de ce nu văd zilele sale?
2 Unii mută hotarele, jefuiesc turmele şi le pasc.
3 Prind măgarul orfanilor
şi iau ca garanţie boul văduvei.
4 Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale
şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.
5 Iată, ca nişte măgari sălbatici
în pustiu, ei ies la lucrarea lor doritori de pradă;
stepa le este hrană pentru puii lor.
6 Seceră nutreţ de pe câmpie şi adună bobiţe
din via celui nelegiuit.
7 Petrec noaptea goi, fără haine
şi nu au învelitoare pe timp de frig.
8 De ploaie de pe munţi sunt udaţi
şi, pentru că nu au refugiu,
se îngrămădesc în stâncă.
9 Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân
şi iau garanţie în dauna celui umil.
10 Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte,
şi, fiind flămânzi, cară snopi.
11 Printre rândurile [de măslini] storc
untdelemnul, calcă în teascuri şi tot le este sete.
Inutilitatea rugăciunii
12 Oamenii din cetate gem şi sufletul
celor străpunşi strigă după ajutor,
dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.
13 Alţii sunt rebeli faţă de lumină, nu recunosc
căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.
14 Ucigaşul se scoală odată cu lumina,
îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş,
iar noaptea este ca un hoţ.
15 Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând:
«Niciun ochi nu mă va zări»,
şi-şi pune un văl pe faţă.
16 Sparg noaptea casele şi ziua se închid în ele,
nu vor să ştie de lumină.
17 Pentru ei toţi, lumina este umbră a morţii;
când o recunosc, [îi cuprind]
spaimele umbrei morţii.
Dogmă şi realitate
18 Sunt iuţi pe suprafaţa apei,
blestemată este partea lor de moştenire
pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor.
19 După cum seceta şi arşiţa
secătuiesc apele zăpezii,
tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.
20 Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui;
nu mai este amintit
şi nedreptatea este frântă ca un copac.
21 El o devora pe cea sterilă,
care nu a născut, şi nu-i făcea bine văduvei.
22 Deşi cu puterea lui îi târa
pe cei puternici, când se ridică,
nu va fi sigur printre cei vii.
23 I se dăduse să fie încrezător şi sigur,
dar ochii lui erau asupra căilor sale.
24 S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt;
dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi,
vor fi retezaţi ca vârful spicului.
25 Nu este aşa?
Cine mă poate dovedi mincinos
şi va considera nimic cuvântul meu?”.