Profeţie despre Moáb

¹ Profeţie despre Moáb. În noaptea pustiirii, Ar-Moáb este distrus; în noaptea pustiirii, Chir-Moáb este distrus.

² Báit şi Dibón au urcat pe înălţimi ca să plângă; pe Nebó şi la Madába, Moáb urlă. Toate capetele sunt chele şi toate bărbile sunt rase.

³ Pe uliţe se încing cu sac; pe acoperişuri şi în pieţe, toţi urlă şi varsă lacrimi.

⁴ Heşbón şi Elealé strigă: glasul lor se aude până la Iáhaţ. Cei încinşi pentru război din Moáb, freamătă şi tremură sufletul în ei.

⁵ Inima mea strigă pentru Moáb; fugarii lui [aleargă] până la Ţoár, până la Eglát-Şelişía, căci urcă plângând urcuşul Luhít, întrucât pe drumul spre Horonáim înalţă strigătul de nimicire.

⁶ Apele Nimrím sunt devastate, iarba s-a uscat şi cea proaspătă s-a veştejit şi nu mai este [nimic] verde.

⁷ De aceea, bogăţiile făcute şi proviziile lor le transportă dincolo de Pârâul Sălciilor.

⁸ Căci strigătul lor înconjoară hotarele Moábului, urletul, până la Egláim şi vaietul, până la Béer-Elím.

⁹ Apele din Dimón sunt pline de sânge, căci voi adăuga peste Dimón [alte nenorociri], un leu pentru cei scăpaţi din Moáb şi pentru cei rămaşi din ţară.