Capitolul 17

Împotriva Damáscului

1 Profeţie despre Damásc. Iată, Damásc va înceta să mai fie o cetate şi va deveni o grămadă de ruine.

2 Cetăţile din Aroér vor fi părăsite, vor deveni [locuri] pentru turme: ele se vor culca şi nu va fi cine să le înspăimânte.

3 Va dispărea fortăreaţa din Efraím ca şi regatul din Damásc. Dar restul din Arám va fi ca gloria fiilor lui Israél. Oracolul Domnului Sabaót.

4 În ziua aceea se va micşora gloria lui Iacób şi grăsimea trupului său va slăbi.

5 Va fi ca secerătorul care strânge grâu şi seceră spicele cu braţul său; va fi ca unul care adună spice în Valea Refaím.

6 Vor rămâne în el câteva boabe ca la bătutul măslinilor: două-trei pe vârful copacului şi patru-cinci, pe ramurile lui roditoare. Oracolul Domnului Dumnezeului lui Israél.

7 În ziua aceea, omul se va uita spre cel care l-a făcut şi ochii vor privi spre Sfântul lui Israél.

8 Nu se va mai uita spre altare, lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele sale: Aşere şi altare pentru incens.

9 În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca locurile părăsite din pădure sau de pe vârful [muntelui] pe care le-au abandonat dinaintea fiilor lui Israél: va fi devastare.

10 Căci ai uitat de Dumnezeul mântuirii tale şi nu ţi-ai amintit de Stânca puterii tale. De aceea vei sădi plantaţii plăcute şi le vei altoi cu lăstari străini.

11 În ziua când o plantezi, faci să crească şi dimineaţa faci să înflorească seminţele tale, dar în ziua intrării în posesie, ea va fi ca un snop de paie şi durerea va fi incurabilă.

12 Vai, vuietul popoarelor multe vuieşte ca vuietul mării! Huietul popoarelor huieşte ca huietul apelor puternice!

13 Popoarele huiesc ca huietul apelor multe. El le va mustra şi ele vor fugi departe: vor fi alungate ca pleava de pe munţi înaintea vântului şi ca vârtejul de praf înaintea furtunii.

14 Către seară, iată, teroare şi, înainte de dimineaţă, nu mai sunt. Aceasta este partea celor care ne prădează şi soarta celor care ne jefuiesc.