II. PREOŢIA ŞI SACRIFICIILE
Arderea de tot
1 Domnul i-a vorbit lui Moise:
2 „Porunceşte-le lui Áaron şi fiilor săi: «Aceasta este legea arderii de tot: arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi focul de pe altar să fie ţinut aprins!
3 Preotul să îmbrace haina lui de in şi să-şi pună pantalonii pe trup; să ridice cenuşa care a rămas pe altar de la focul arderii de tot şi s-o verse lângă altar! 4 Să se dezbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu alte veşminte ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat!
5 Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: preotul să ardă în fiecare dimineaţă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de împăcare! 6 Focul să ardă mereu pe altar şi să nu se stingă!»”.
Ofrandele
7 „Aceasta este legea ofrandei: să o aducă fiii lui Áaron înaintea Domnului, în faţa altarului! 8 Să ia un pumn din făina cea aleasă a ofrandei şi din untdelemn şi toată tămâia pentru ofrandă şi s-o ardă pe altar ca mireasmă plăcută: este un memorial pentru Domnul! 9 Ceea ce va rămâne din ea să o mănânce Áaron şi fiii lui; s-o mănânce ca pâine nedospită într-un loc sacru; în curtea cortului întâlnirii s-o mănânce! 10 Să nu o coacă cu aluat! Aceasta este partea pe care le-am dat-o din jertfele mele prin foc. Ea este un lucru preasfânt, ca jertfa pentru păcat şi ca jertfa pentru vinovăţie. 11 Orice bărbat dintre fiii lui Áaron să mănânce din ea! Aceasta este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, cât priveşte jertfele prin foc oferite Domnului. Oricine se va atinge de ele va fi sfinţit”.
Ofranda preotului
12 Domnul i-a spus lui Moise: 13 „Iată darul pe care îl vor aduce Domnului Áaron şi fiii lui în ziua în care vor fi unşi: a zecea parte dintr-o éfă de făină aleasă, ca ofrandă pentru totdeauna: jumătate dimineaţa şi jumătate seara. 14 Să fie făcută în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci frământată: să aduci ofranda coaptă şi tăiată în bucăţi, ca mireasmă plăcută Domnului. 15 Preotul uns în locul lui dintre fiii săi să aducă [ofranda].
Aceasta este o lege veşnică: să fie arsă în întregime pentru Domnul! 16 Orice ofrandă a unui preot să fie arsă în întregime: să nu se mănânce!”.
Jertfa pentru păcat
17 Domnul i-a spus lui Moise: 18 ,,Spune-le lui Áaron şi fiilor lui:
«Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea de tot, să fie înjunghiată şi jertfa pentru păcat înaintea Domnului! Acesta este un lucru preasfânt. 19 Preotul care va aduce jertfa pentru păcat, acela s-o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii! 20 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit! Dacă sângele ei va stropi vreo haină, haina stropită să fie spălată într-un loc sfânt! 21 Vasul de argilă în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de bronz, vasul să fie curăţat şi clătit cu apă! 22 Orice bărbat care face parte din preoţi poate să o mănânce: acesta este un lucru preasfânt. 23 Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a adus în cortul întâlnirii spre a se face ispăşire în sanctuar, să nu se mănânce, ci să fie arsă în foc!».