Capitolul 9

Înţelepciunea invită acasă la sine

1 Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a cioplit şapte coloane.

2 Şi-a înjunghiat animalele, şi-a amestecat vinul şi şi-a pregătit masa.

3 Şi-a trimis slujitoarele să strige de pe vârfurile înalte ale cetăţii.

4 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”. Iar celui sărac la inimă să-i zică:

5 „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu pe care l-am amestecat!

6 Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi, păşiţi drept pe calea priceperii!”.

Maxime împotriva batjocoritorilor

7 Cine-l întoarce pe un batjocoritor primeşte dezonoare şi cine-i reproşează celui vinovat, jignire.

8 Nu-l mustra pe batjocoritor, căci te va urî, mustră-l pe înţelept şi el te va iubi!

9 Dă-i înţeleptului şi el va deveni mai înţelept, învaţă-l pe cel drept şi el va adăuga învăţătură!

10 Originea înţelepciunii este teama de Domnul şi cunoaşterea celor sfinte, priceperea.

11 Căci prin mine se vor înmulţi zilele tale şi ţi se vor adăuga ani de viaţă.

12 Dacă eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine și, dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suporta.

Prostia

13 Femeia nesimţită este neastâmpărată, nepricepută şi nu ştie nimic.

14 Şade la intrarea casei sale, pe tron, pe înălţimile cetăţii,

15 ca să strige tuturor celor care trec pe drum, celor care păşesc drept pe cărările lor:

16 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”. Iar celui sărac la inimă îi zice:

17 „Apele furate sunt dulci şi pâinea ascunsă este delicioasă”.

18 Dar el nu ştie că acolo sunt umbrele, că cei chemaţi de ea sunt în adâncurile locuinţei morţilor.