PSALMUL 49 (48)
Deşertăciunea bogăţiei
1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Psalm.
2 Ascultaţi aceasta, voi, toate popoarele,
plecaţi-vă urechea, voi, toţi locuitorii lumii,
3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt,
bogaţi şi săraci, [toţi] împreună!
4 Gura mea va rosti înţelepciune
şi cugetul inimii mele, înţelegere;
5 voi pleca spre proverbe urechea mea
şi voi desluşi enigma mea cântând din harpă.
6 De ce să mă tem în zilele cele rele,
când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?
7 Ei îşi pun încrederea în averea lor
şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă.
8 Ah! Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine
şi niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării sale;
9 căci preţul sufletului lor este atât de mare,
încât niciodată nu va fi cu putinţă
10 să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit
şi să nu vadă [niciodată] groapa.
11 Ba da, va vedea: mor şi înţelepţii,
pier împreună nesimţitul şi cel fără de minte
şi lasă altora averea lor.
12 Mormântul le va fi casă în veac,
locuinţa lor din generaţie în generaţie,
deşi cu numele lor şi-au numit terenurile proprii.
13 Dar omul nu poate rămâne mult în strălucire;
se aseamănă cu animalele care pier.
14 Aceasta este soarta celor care se încred în ei înşişi;
acesta este sfârşitul acelora care se complac în vorbe goale. Sélah
15 Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor şi moartea îi va paşte.
Coboară de-a dreptul în mormânt, li se şterge orice urmă,
lăcaşul lor este locuinţa morţilor.
16 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu,
mă va lua de sub puterea locuinţei morţilor. Sélah
17 Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte
şi când creşte faima casei sale,
18 pentru că nu ia nimic cu el când moare
şi faima lui nu coboară după el,
19 chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat:
„Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele”!
20 Va merge până la generaţia părinţilor săi,
care nu vor mai vedea niciodată lumina.
21 Omul, cât timp este în cinste, nu înţelege,
se aseamănă cu animalele care pier.