PSALMUL 77 (76)
Meditaţie asupra faptelor minunate ale lui Dumnezeu
1 Maestrului de cor. Yedutún. Al lui Asáf. Psalm.
2 [Îmi îndrept] glasul spre Domnul şi strig,
[îmi îndrept] glasul spre Dumnezeu
şi el îşi pleacă urechea spre mine.
3 În ziua strâmtorării mele, l-am căutat pe Domnul,
mi-am întins mâinile mele toată noaptea şi n-am obosit;
sufletul meu refuză să fie mângâiat.
4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu şi gem,
mă frământ şi duhul mi se sfârşeşte! Sélah
5 [Ai ţinut deschise] pleoapele ochilor mei,
sunt tulburat şi nu pot să vorbesc.
6 M-am gândit la zilele de demult,
la anii veacurilor de odinioară.
7 Noaptea îmi revine un cântec în inimă,
cuget la el şi duhul meu se întreabă:
8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie,
nu va mai fi niciodată binevoitor [faţă de noi]?
9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui,
s-a sfârşit cuvântul lui din generaţie în generaţie?
10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea
ori şi-a închis iubirea sa în mânie? Sélah
11 Şi am zis: „Aceasta este rana mea:
dreapta Celui Preaînalt a slăbit!”.
12 Îmi voi aminti faptele Domnului
şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui.
13 Voi medita la toate faptele tale,
voi cugeta la toate lucrările tale [minunate].
14 Dumnezeule, calea ta este sfântă!
Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul [nostru]?
15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni,
tu ţi-ai făcut cunoscută puterea printre popoare.
16 Cu braţul tău l-ai eliberat pe poporul tău,
pe fiii lui Iacób şi ai lui Iosíf. Sélah
17 Te-au văzut apele, Dumnezeule,
te-au văzut apele şi s-au tulburat
şi abisurile s-au cutremurat.
18 Norii au revărsat ape, cerurile au dat drumul la tunete
şi săgeţile tale au ţâşnit [în toate direcţiile].
19 Glasul tunetului tău [se rostogolea] în vârtej
şi fulgerele [tale] luminau lumea;
pământul s-a clătinat şi s-a cutremurat.
20 În mare este calea ta şi cărările tale, în ape multe
şi urmele tale nu se cunosc.
21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă,
cu mâna lui Moise şi a lui Áaron.