¹ Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care era mare asupra oamenilor.

² Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi glorie şi nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său îşi dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deşertăciune şi o mare slăbiciune.

Lungimea vieţii şi decepţiile ei

³ Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] şi dacă trăieşte mulţi ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri şi nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.

⁴ Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.

⁵ El nu a văzut nici soarele şi nu l-a cunoscut, şi totuşi odihna lui este mai mare decât a acestuia.

⁶ Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani şi nu ar vedea binele, oare nu merge în acelaşi loc cu toţi?

Omul rămâne nesatisfăcut

⁷ Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi sufletul lui nu se satură.

⁸ Ce avantaj are înţeleptul faţă de nesimţit? Şi ce-i [foloseşte] celui umil să ştie că merge înaintea celor vii?

⁹ Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

¹⁰ Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.

¹¹ Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul?

¹² Cine ştie ce este bine pentru om în viaţă? În timpul zilelor vieţii lui deşarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?