Capitolul 19

ILIE, LA MUNTELE HÓREB

Drumul spre Hóreb

1 Aháb i-a făcut cunoscut Izabelei tot ce făcuse Ilíe şi cum i-a ucis cu sabia pe toţi profeţii. 2 Izabéla a trimis un mesager la Ilíe să-i spună: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei! 3 [Ilíe], când a văzut, s-a ridicat şi a mers pentru a-şi salva viaţa; a ajuns la Béer-Şéba, [care e] în Iúda, şi l-a lăsat acolo pe slujitorul său. 4 Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr. Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”. 5 S-a întins şi a adormit sub ienupăr. Dar, iată, un mesager l-a atins şi i-a spus: „Ridică-te şi mănâncă!”. 6 Atunci a văzut aproape de capul său o turtă coaptă pe pietre şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut; apoi s-a întins din nou. 7 Dar îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit şi i-a zis: „Ridică-te şi mănâncă, pentru că e lung pentru tine drumul!”. 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea acelei hrane, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Hóreb.

Întâlnirea lui Ilíe cu Dumnezeu

9 A ajuns acolo, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost [adresat] un cuvânt al Domnului către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 10 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că fiii lui Israél au abandonat alianţa ta, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”. 11 [Domnul] i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13 Când l-a auzit Ilíe, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. 14 El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israél, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”.

15 Domnul i-a spus: „Mergi, întoarce-te pe calea ta, spre pustiul Damáscului; când ajungi, unge-l pe Hazaél rege peste Arám, 16 pe Iehú, fiul lui Nimsí, unge-l rege peste Israél şi pe Elizéu, fiul lui Şafát din Ábel-Mehóla, unge-l profet în locul tău! 17 Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazaél îl va ucide Iehú, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehú îl va ucide Elizéu. 18 Dar am păstrat în Israél şapte mii [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Báal şi ale căror guri nu l-au sărutat”.

Chemarea lui Elizéu

19 [Ilíe] a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elizéu, fiul lui Şafát. El ara cu douăsprezece perechi de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea [pereche]. Ilíe a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el. 20 [Elizéu] a părăsit boii, a alergat după Ilíe şi i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. [Ilíe] i-a răspuns: „Mergi şi întoarce-te, căci [ştii] ce ţi-am făcut!”. 21 S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul de la [aceşti] boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului şi au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilíe şi i-a slujit.