Despre domnia Atalíei și moartea lui Elizéu
Istoria Atalíei (841 – 835 î.C.)
1 Atalía, mama lui Ahazía, a văzut că fiul ei a murit. S-a ridicat şi a nimicit toată descendenţa regală. 2 Ioşéba, fiica regelui Iorám, sora lui Ahazía, l-a luat pe Ióas, fiul lui Ahazía, şi l-a sustras din mijlocul fiilor regelui când i-au omorât; l-a pus cu doica lui în camera paturilor. L-a ascuns din faţa Atalíei şi nu a fost omorât. 3 A stat cu ea ascuns în templul Domnului timp de şase ani. În ţară domnea Atalía.
4 În al şaptelea an, Iehoiáda a trimis şi a luat căpeteniile peste sute dintre carieni şi dintre alergători şi i-a adus la el în templul Domnului. A încheiat o alianţă cu ei, i-a pus să jure în templul Domnului şi li l-a arătat pe fiul regelui. 5 Apoi le-a poruncit, zicând: „Acest lucru să-l faceţi: o treime dintre voi, care intră [de pază] în sabát, să păzească palatul regelui! 6 O treime, la poarta Sur şi o treime, la poarta din spatele alergătorilor: să faceţi de pază la palat spre apărare! 7 Cele două cete dintre voi, toţi cei ce ies [de la pază] în sabát, să facă de pază la templul Domnului, lângă rege! 8 Înconjuraţi-l pe rege de jur împrejur! Fiecare să aibă în mână armele şi oricine vine spre rânduri să fie dat la moarte! Fiţi cu regele când iese şi când intră!”.
9 Căpeteniile peste sute au făcut conform cu tot ce le-a poruncit Iehoiáda, preotul. Şi au luat fiecare oamenii lui – pe cei care [urmau] să intre în sabát [de pază] şi pe cei care [urmau] să iasă – şi au venit la Iehoiáda, preotul. 10 Preotul le-a dat căpeteniilor peste sute suliţa şi scuturile care fuseseră ale regelui Davíd şi care erau în templul Domnului. 11 Alergătorii au stat în jurul regelui, fiecare cu armele în mână, de la latura dreaptă a casei până la latura stângă a casei, spre altar şi spre casă. 12 [Preotul] l-a scos pe fiul regelui, i-a pus pe [cap] diadema şi mărturia. L-au făcut rege, l-au uns şi au bătut din palme, zicând: „Trăiască regele!”.
13 Atalía a auzit strigătul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în templul Domnului. 14 S-a uitat şi, iată, regele stătea lângă coloană, după regulă, iar căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege. Tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţă. Atalía şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”. 15 Iehoiáda, preotul, a poruncit căpeteniilor peste sute care comandau armata: „Scoateţi-o dintre rânduri şi, pe oricine vrea să meargă după ea, ucideţi-l cu sabia!”. Căci preotul spusese să nu fie omorâtă în templul Domnului. 16 Ei au pus mâna pe ea şi ea a mers pe drumul pe care intrau caii la palatul regelui şi a fost ucisă acolo.
17 Iehoiáda a încheiat o alianţă între Domnul, rege şi popor ca ei să fie poporul Domnului. Tot aşa între rege şi popor. 18 Tot poporul ţării a venit la templul lui Báal şi l-au dărâmat; i-au sfărâmat complet altarele şi imaginile sale şi l-au ucis pe Matán, preotul lui Báal, în faţa altarelor.
Apoi, preotul a pus gărzi în templul Domnului. 19 A luat căpeteniile peste sute, pe carieni, pe alergători şi tot poporul ţării, l-au adus pe rege din casa Domnului şi au intrat în casa regelui pe drumul porţii alergătorilor. [Ióas] s-a aşezat pe tronul regilor. 20 Tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea s-a liniştit. Iar pe Atalía au ucis-o cu sabia în palatul regelui.