¹ Prezbiterul, către aleasa Doamnă şi copiii ei, pe care eu îi iubesc în adevăr, dar nu numai eu, ci şi toţi cei care au cunoscut adevărul, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi va fi cu noi în veci. ³ Cu voi să fie harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi iubire!

⁴ M-am bucurat mult că am aflat printre copiii tăi pe unii care umblă în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl. ⁵ Şi acum, Doamnă, te rog – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care o aveam de la început – să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar iubirea aceasta este: să trăim după legile lui! Aceasta este porunca: aşa cum aţi auzit de la început, să trăiţi în ea! ⁷ Mulţi înşelători, care nu-l mărturisesc pe Isus Cristos, venit în trup, au apărut în lume; acesta este înşelătorul şi Anticrístul. ⁸ Aveţi grijă de voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi întreaga răsplată! ⁹ Oricine trece peste [acestea] şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu-l are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătură îi are şi pe Tatăl şi pe Fiul.

¹⁰ Dacă vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutaţi, ¹¹ pentru că cine îl salută se face părtaş la faptele lui rele!

¹² Multe aş vrea să vă scriu, dar nu am voit să o fac cu hârtie şi cerneală, însă sper să vin la voi şi să vă vorbesc direct, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

¹³ Te salută copiii surorii tale alese.