Mizeria omului
1 O mare îndeletnicire a fost creată pentru fiecare om
şi un jug greu asupra fiilor lui Adám
din ziua ieşirii din sânul mamei lor
până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
2 Gândul aşteptării şi ziua sfârşitului
[provoacă] discursurile lor şi teama inimii.
3 De la cel care stă pe un tron glorios
şi până la cel care este umilit pe ţărână şi cenuşă,
4 de la cel care poartă purpură şi coroană
până la cel învăluit cu haină sărăcăcioasă,
5 [toţi sunt apăsaţi de] furie, invidie, tulburare şi zbucium,
teamă de moarte, rivalitate şi dezbinare.
Chiar şi în timpul odihnei în aşternut,
somnul nopţii le schimbă cunoştinţele.
6 Puţin, ca nimic în odihnă şi, după aceea, în vise, ca într-o zi de strajă,
este tulburat în viziunile inimii lui ca un fugar dinaintea luptei.
7 La timpul când e nevoie, se ridică
şi se miră că nu era nimic de temut.
8 [Aşa este] pentru orice făptură, de la om până la animal,
dar pentru păcătoşi, de şapte ori mai mult:
9 moarte, sânge, dezbinare şi sabie,
pericole, foamete, ruină şi bici.
10 Împotriva celor fărădelege au fost create toate acestea
şi din cauza lor a fost potopul.
11 Toate câte sunt din pământ se vor întoarce în pământ
şi [cele] din apă vor reveni în mare.
Diferite maxime
12 Orice dar şi nedreptate vor dispărea,
dar credinţa va rămâne în veci.
13 Avuţiile celor nedrepţi se vor usca precum un râu
şi ca un tunet mare care se risipeşte în ploaie.
14 Când el îşi deschide mâinile, se bucură,
astfel şi cei care încalcă [poruncile] vor cădea la sfârşit.
15 Descendenţa celor nelegiuiţi nu-şi va înmulţi ramurile
şi rădăcinile necurate stau pe o stâncă abruptă.
16 Trestia de lângă orice apă şi de pe malurile râului
va fi smulsă înaintea oricărei buruieni.
17 Bunătatea este ca un paradis cu binecuvântări
şi pomana va rămâne în veci.
18 Viaţa celui independent şi a lucrătorului va fi dulce,
dar mai presus de amândoi este cel care găseşte o comoară.
19 Copiii şi construirea cetăţii statornicesc numele,
dar mai presus de amândouă este socotită femeia fără cusur.
20 Vinul şi muzica îmbucură inima,
şi mai presus de amândouă, iubirea înţelepciunii.
21 Flautul şi psalterionul fac plăcută melodia,
dar mai presus de amândouă este limba plăcută.
22 Graţia şi frumuseţea le doreşte ochiul,
dar mai presus de amândouă este verdeaţa semănăturii.
23 Prietenul şi tovarăşul se întâlnesc la timp,
dar mai presus de amândoi, femeia cu bărbatul.
24 Fraţii şi ajutorul sunt pentru timpul strâmtorării,
dar mai presus de amândouă va salva pomana.
25 Aurul şi argintul dau siguranţă piciorului,
dar mai presus de amândouă este apreciat sfatul.
26 Averea şi puterea vor înălţa inima,
dar mai presus de amândouă este teama de Domnul.
În teama de Domnul nu este pagubă
şi în ea nu mai trebuie căutat ajutor.
27 Teama de Domnul este un paradis de binecuvântare,
dar mai presus de orice glorie, ea îl protejează [pe om].
Cerşitul
28 Fiule, nu trăi o viaţă de cerşetor!
E mai bine să mori decât să cerşeşti.
29 Pentru bărbatul care priveşte la masa străină,
viaţa lui nu este de socotit viaţă.
El îşi va întina sufletul la mesele străine,
însă bărbatul cunoscător şi educat se va feri.
30 În gura celui neruşinat este dulce cerşitul,
dar în sânul său un foc va arde.