Deprecated: Array and string offset access syntax with curly braces is deprecated in /home/infosapi/public_html/bibliacatolica.ro/wp-content/plugins/count-per-day/counter-core.php on line 1520
Biblia Catolică
Capitolul 29

IV. MONOLOGUL LUI IOB

 Plângerea după zilele fericite

Fericirea din trecut

1 Iob a continuat să-şi pronunţe asemănarea, zicând:

2 „Ce n-aş da să fiu ca în lunile dinainte,

ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!

3 Atunci, candela lui strălucea deasupra capului meu

şi în lumina sa umblam pe întuneric.

4 Aşa era în zilele tinereţii mele,

când favoarea lui Dumnezeu era asupra cortului meu,

5 când, încă, Cel Atotputernic era cu mine şi tinerii mei erau în jurul meu;

6 când îmi spălam picioarele în smântână

şi stânca făcea să curgă pentru mine râuri de untdelemn;

7 când ieşeam la poarta cetăţii

şi în piaţă îmi fixam scaunul,

8 tinerii mă vedeau şi se ascundeau,

iar bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.

9 Căpeteniile îşi reţineau cuvintele

şi-şi puneau mâna la gură.

10 Glasul celor care stăteau în faţă înceta

şi limba lor se lipea de cerul gurii.

 

Binefacerea şi influenţa

11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,

iar ochiul care mă vedea

dădea mărturie pentru mine.

12 Căci îi salvam pe nevoiaşul

care striga după ajutor

şi pe orfanul care nu era ajutat.

13 Binecuvântarea

celui care pierea venea asupra mea

şi făceam să se bucure inima văduvei.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate

şi ea mă înveşmânta şi judecata mea

era ca o manta şi un turban.

15 Eram ochi pentru cel orb

şi picioare pentru cel şchiop.

16 Eu eram tată pentru cei nevoiaşi

şi cauza veneticului o cercetam.

17 Zdrobeam măselele celui nedrept

şi dintre dinţii lui smulgeam prada.

18 Ziceam: «În cuibul meu îmi voi da duhul

şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 Rădăcina mea se deschidea spre ape

şi roua se odihnea pe ramurile mele.

20 Onoarea mea se va înnoi

odată cu mine şi arcul meu

se va transforma în mâna mea».

21 Mă ascultau şi aşteptau,

tăceau înaintea sfatului meu.

22 După cuvintele mele, nu mai repetau

şi peste ei picura cuvântul meu.

23 Mă aşteptau ca pe ploaie

şi-şi deschideau larg gura,

ca pentru ploaia de primăvară.

24 Dacă râdeam pe seama lor,

nu dădeau crezare şi nu puteau să facă

să cadă lumina feţei mele.

25 Iubeam drumul lor şi mă aşezam

în frunte; şedeam ca un rege în trupă

când îi mângâie pe cei care jelesc.