Vocaţia lui Isaía
1 În anul morţii regelui Ozía, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. 2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.
3 Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!”.
4 Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. 5 Şi am zis: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaót!”.
6 Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura şi a zis: ,,Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!”. 8 Am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?”.
Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.
9 El a zis: „Mergi şi spune-i acestui popor:
«De ascultat, voi ascultaţi, dar nu înţelegeţi, de văzut, voi vedeţi, dar nu pricepeţi».
10 Împietreşte inima acestui popor, îngreunează-i urechile şi leagă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile şi inima lui să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă şi să-l vindec!”.
11 Dar eu am spus: „Până când, Doamne?”. El a răspuns: „Până când vor fi cetăţile pustiite, fără locuitori, casele fără oameni şi pământul va fi devastat de pustiire”. 12 Domnul îi va îndepărta pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustiire.
13 Şi dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce şi va fi consumată ca stejarul şi ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiaţi, rămâne: sămânţă sfântă este rădăcina ei.