Capitolul 13

Chemarea la convertire

1 În acelaşi timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilát îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 [Isus], răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Síloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalím? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”.

Parabola smochinului neroditor

6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit; 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?». 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi [la rădăcină]! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

Vindecarea unei femei în zi de sâmbătă

10 Într-o [zi de] sâmbătă, [Isus] învăţa în sinagogă. 11 Şi iată, era [acolo] o femeie infirmă de optsprezece ani: era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte. 12 Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!”. 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l glorifica pe Dumnezeu. 14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!”. 15 Atunci, Domnul i-a răspuns şi i-a zis: „Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat [chiar în zi de] sâmbătă? 16 Şi această fiică a lui Abrahám, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?”. 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care erau făcute de el.

Parabola grăuntelui de muştar. Parabola plămadei (Mt 13,31-33; Mc 4,30-32)

18 Apoi a spus: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi compara? 19 Este asemănătoare cu un grăunte de muştar pe care un om, luându-l, îl seamănă în grădina lui; acesta creşte şi devine copac, iar păsările cerului îşi fac cuiburi între ramurile lui”.

20 Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? 21 Este asemenea cu plămada pe care o femeie, luând-o, o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

Cine va intra în împărăţie? (Mt 7,13-14.21-23)

22 Călătorind către Ierusalím, trecea prin cetăţi şi sate învăţând. 23 Dar cineva i-a spus: „Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?”. El le-a spus: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea! 25 După ce stăpânul casei se va scula şi va închide poarta, stând afară, veţi începe să bateţi la poartă, spunând: «Stăpâne, deschide-ne!», dar el, răspunzând, vă va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi». 26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre». 27 Însă el va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi, care săvârşiţi nedreptatea!». 28 Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Abrahám, pe Isáac, pe Iacób şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu; voi însă veţi fi alungaţi afară. 29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor fi aşezaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu. 30 Şi iată, cei din urmă vor fi primii, iar primii vor fi ultimii!”.

Perfidia lui Iród

31 În acelaşi ceas, s-au apropiat unii dintre farisei, spunându-i: „Ieşi şi pleacă de aici, pentru că Iród vrea să te omoare!”. 32 Dar el le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: «Iată, eu scot diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi fi sfârşit! 33 Dar trebuie ca astăzi şi mâine şi ziua care vine să merg, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalímului».

Isus plânge asupra Ierusalímului (Mt 23,37-39)

34 Ierusalím, Ierusalím, care omori profeţii şi-i baţi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-aţi voit! 35 Iată, casa voastră va fi părăsită! Şi vă spun: nu mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!»”.