Ofranda văduvei (Mc 12,41-44)
1Ridicându-şi [privirea, Isus] i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. 2A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. 3Şi a spus: „Vă spun: cu adevărat, această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.
Anunţarea distrugerii templului (Mt 24,1-3; Mc 13,1-4)
5Iar unora, care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, le-a spus: 6„Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?”.
Semnele sfârşitului (Mt 10,17-22; 24,4-14; Mc 13,5-13)
8El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt» şi: «Timpul este aproape»! Nu mergeţi după ei! 9Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!”. 10Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer.
12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi a guvernanţilor din cauza numelui meu. 13Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, 15căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voştri nu le va putea rezista, nici răspunde! 16Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. 18Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele.
Distrugerea Ierusalímului (Mt 24,15-21; Mc 13,14-23)
20Când veţi vedea Ierusalímul încercuit de armate, atunci să ştiţi că s-a apropiat devastarea lui. 21Cei din Iudéea să fugă în munţi, iar cei care se află în mijlocul lui să alerge afară; cei care sunt pe câmp să nu intre în el, 22pentru că acestea sunt zilele răzbunării ca să se împlinească toate cele scrise. 23Vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în zilele acelea, căci va fi mare dezastru pe pământ şi mânie pentru acest popor. 24Şi vor cădea sub ascuţişul sabiei şi vor fi făcuţi captivi ai tuturor popoarelor, iar Ierusalímul va fi călcat în picioare de către păgâni până se vor împlini timpurile păgânilor.
Venirea Fiului Omului (Mt 24,29-31; Mc 13,24-27)
25Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”.
Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Mc 13,28-31)
29Şi le-a zis o parabolă: „Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii! 30De îndată ce vedeţi că înmuguresc, vedeţi de la ei şi ştiţi că vara este deja aproape. 31La fel şi voi, când veţi vedea că acestea se întâmplă, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 32Adevăr vă spun: nu va trece generaţia aceasta până când nu se vor fi întâmplat toate. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
34Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi [în picioare] în faţa Fiului Omului!”.
37În fiecare zi învăţa în templu, iar noaptea ieşea şi o petrecea pe muntele numit „al Măslinilor”. 38Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la el în templu, ca să-l asculte.