Capitolul 34

Visele

¹ Speranțele deșarte și minciunile

sunt pentru omul fără minte,

iar visele dau aripi celui nepriceput.

² Ca unul care se agață de umbră și urmărește vântul,

așa este cel care acordă atenție viselor.

³ Una după alta este viziunea viselor:

înaintea unui chip este asemănarea [altui] chip.

⁴ Din impuritate, ce va fi purificat,

și din minciună, ce va fi adevărat?

⁵ Prezicerile, prevestirile și visele sunt zadarnice

și inima delirează precum cea care este în chinurile nașterii.

⁶ Dacă nu sunt trimise de la Cel Preaînalt,

nu le pune la inima ta!

⁷ Pe mulți visele i-au făcut să rătăcească

și pe cei care și-au pus speranța în ele, i-au făcut să cadă.

⁸ Fără minciună va fi împlinită legea

și înțeleciunea este desăvârșită în gura celui credincios.

Călătoriile

⁹ Omul călător cunoaște multe

și cel mult încercat va povesti cu inteligență.

¹⁰ Cel care nu a fost încercat știe puține

¹¹ și cel care a călătorit și-a înmulțit abilitatea.

¹² Multe am văzut în călătoria mea,

dar înțelegerea mea este mai mult decât cuvintele mele.

¹³ Deseori am riscat până la moarte,

dar am fost salvat datorită acestora.

¹⁴ Duhul celor care se tem de Domnul va trăi

¹⁵ și speranța lor este în cel care-i mântuiește.

¹⁶ Cel care se teme de Domnul nu se va teme de nimic

și nu se va înfricoșa, pentru că [Domnul] este speranța lui.

¹⁷ Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul:

¹⁸ pe cine se sprijină și cine este sprijinul lui?

¹⁹ Ochii Domnului sunt asupra celor care îl iubesc,

e ocrotire puternică și spijin tare, adăpost de vântul fierbinte

și adăpost de [soarele] de la amiază,

apărare de poticnire și ajutor în cădere.

²⁰ El înalță sufletul și luminează ochii,

dă vindecare, viață și binecuvântare.

Sacrificiile

²¹ Cel care jertfește din nedreptate

[aduce] o ofrandă întinată

²² și darurile celor fărădelege

nu sunt spre bunăvoință.

²³ Cel Preaînalt nu-și găsește plăcerea în ofrandele celor nelegiuiți

și nu iartă păcatele datorită mulțimii jertfelor.

²⁴ Cel care aduce jertfă din averea săracilor

este precum cel care jertfește fiul înaintea tatălui său.

²⁵ Pâinea celor nevoiași este viața săracilor

și cel care o ia este un om [vărsător] de sânge.

²⁶ Îl ucide pe aproapele cel care îi ia cele necesare pentru viață

²⁷ și varsă sânge cel care îl privează de plată pe cel plătit [cu ziua].

²⁸ Unul construiește și altul dărâmă:

ce folos trag mai mult decât trudă?

²⁹ Unul se roagă și altul blestemă:

al cărui glas va fi ascultat de Stăpân?

³⁰ Unul se spală de [atingerea] de un mort și apoi din nou îl atinge:

la ce i-a folosit purificarea sa?

³¹ Astfel este omul care postește pentru păcatele sale

și din nou ajunge să le facă.

Cine va asculta rugăciunea lui

și la ce i-a folosit când s-a umilit?