Capitolul 39

¹ Cunoști tu timpul când nasc caprele de pe stâncă?

Ai urmărit tu durerile nașterii cerboaicelor?

² Numeri tu când ele împlinesc lunile

și cunoști timpul când ele nasc?

³ Ele cad în genunchi și dau la lumină puii lor

și se eliberează de chinul lor.

⁴ Puii lor prind puteri și cresc în câmp deschis,

ies și nu se mai întorc la ele.

Măgarul sălbatic

⁵ Cine a lăsat liber măgarul sălbatic

și cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit

⁶ pentru care am pus lăcașul în Arabáh

și locuința, în ținutul sărat?

⁷ El râde de agitația din cetate,

nu aude zgomotul celui care l-ar forța.

⁸ Rătăcește prin munți după pășune

și merge în căutare după tot ce-i verde.

Bivolul

⁹ Ar vrea bivolul să-ți slujească

și ar sta peste noapte lângă ieslea ta?

¹⁰ Poți tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă

sau să grăpeze văile după tine?

¹¹ Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui,

sau îi lași lui truda ta?

¹² Ești tu sigur de el că-ți va aduce înapoi sămânța

și că o va aduna de pe aria ta?

Struțul

¹³ Aripa struțului bate cu veselie,

dar ea este cu pene și puf de barză.

¹⁴ [Femela de struț] lasă în pământ ouăle

și le încălzește în țărână.

¹⁵ Ea uită că piciorul le poate strivi

și animalul de pe câmp le poate călca în picioare.

¹⁶ Este dură cu puii ei, ca și cum nu ar fi ai săi.

Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.

¹⁷ Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciunea ș

i nu i-a făcut parte de pricepere.

¹⁸ Când bate din aripi spre înalt,

râde de cal și de călărețul său.

Calul

¹⁹ Dai tu putere calului

și-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?

²⁰ Îl faci tu să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.

²¹ Scurmă în vale și se veselește de puterea lui;

iese în întâmpinarea armurii.

²² Râde de frică și nu se înspăimântă;

nu dă înapoi dinaintea sabiei.

²³ Zăngănește pe el tolba,

luciul lăncii și al suliței.

²⁴ Freamătă, se agită și înghite pământul;

nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță.

²⁵ La semnalul trâmbiței zice: «Aha!».

De departe miroase bătălia,

urletele căpeteniilor și strigătul de luptă.

Șoimul și vulturul

²⁶ Oare prin priceperea ta faci să zboare șoimul

și să-și întindă aripile spre Temán?

²⁷ Oare de gura ta se înalță vulturul

ca să-și pună pe înălțime cuibul?

²⁸ El locuiește pe stâncă,

poposește pe vârf de stâncă și pe întăritură.

²⁹ De acolo găsește el hrana

și ochii lui zăresc până departe.

³⁰ Puii lui beau sânge

și unde sunt cei străpunși, acolo este el”.