Cartea Psalmilor
Capitolul 109
Psalmul 109 (108)
PSALMUL 109 (108)
Blestemele unui asuprit nevinovat
1 Maestrului de cor. Al lui Davíd. Psalm.
Dumnezeul laudei mele, să nu taci,
2 că și gura celui nelegiuit, și gura celui înșelător s-au deschis asupra mea,
vorbesc împotriva mea cu limbă mincinoasă!
3 Mă înconjoară cu vorbe [pline] de ură
și se războiesc cu mine fără motiv.
4 În schimbul dragostei mele mă acuză,
în timp ce eu sunt în rugăciune.
5 Îmi fac rău în locul binelui
și mă urăsc în schimbul iubirii mele.
6 Ridică un om nelegiuit peste el
și acuzatorul să stea de-a dreapta lui.
7 Să iasă nelegiuit la judecata lui
și rugăciunea lui să-i fie socotită drept păcat!
8 Zilele lui să fie puține
și misiunea lui să o ia altul!
9 Să devină fiii lui orfani
și femeia lui, văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească și să cerșească
și să fie căutați printre dărâmăturile [casei] lor!
11 Cămătarul să pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască munca!
12 Să nu aibă cine să-i arate milă
și să nu se afle mângâietor pentru orfanii lui!
13 Să fie nimicită descendența lui
și într-o generație să li se șteargă numele!
14 Să fie amintită nelegiuirea părinților lui înaintea Domnului
și păcatul mamei lui să nu se șteargă niciodată,
15 ci să fie înaintea Domnului necontenit
și el să distrugă amintirea lor de pe pământ!
16 Pentru că nu și-a adus aminte să arate îndurare
și i-a urmărit pe cel sărac, pe cel lipsit și pe cel cu inima zdrobită, până la moarte.
17 A îndrăgit blestemul: să vină asupra lui!
Nu i-a plăcut binecuvântarea: să se îndepărteze de el!
18 S-a îmbrăcat în blestem ca într-o haină
și acesta a intrat înlăuntrul lui ca apa
și ca untdelemnul în oasele lui.
19 Să-i fie ca un veșmânt cu care să se acopere
și ca o cingătoare care să-l strângă pururea!
20 Aceasta să fie răsplata de la Domnul pentru acuzatorii mei
și pentru cei care vorbesc rău împotriva sufletului meu!
21 Tu, Doamne Dumnezeule, fii împreună cu mine
de dragul numelui tău, eliberează-mă,
pentru că mare este îndurarea ta!
22 Pentru că sunt sărac și lipsit
și inima mea este rănită înlăuntrul meu.
23 Mă sting ca umbra care apune,
tremur ca o lăcustă.
24 Mi se clatină genunchii din cauza postului
și trupul mi s-a descărnat.
25 Am ajuns de ocara lor;
se uită la mine și clatină din cap.
26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!
Salvează-mă după îndurarea ta!
27 Să se știe că aceasta este mâna ta,
că tu, Doamne, ai făcut [lucrul acesta]!
28 Ei pot să mă blesteme, dar tu binecuvântează-mă;
ei pot să se ridice [împotriva mea], dar tu fă-i de rușine
și slujitorul tău să se bucure!
29 Să fie îmbrăcați în umilire cei care mă acuză
și să fie învăluiți de rușine ca într-o mantie!
30 Îl voi lăuda foarte mult pe Domnul cu gura mea,
îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci el stă la dreapta celui sărman,
ca să-l mântuiască de cei care îi judecă sufletul.
Psalmii 109 · Biblia Catolică, traducere din limbile originale de † Pr. Alois Bulai și Pr. Eduard Patrașcu, ediția de referință 2023. © Departamentul de Cercetare Biblică, Iași.
https://bibliacatolica.ro/biblia/cartea-psalmilor/109/