Cartea Psalmilor
Capitolul 42
Psalmul 42 (41)
PSALMUL 42 (41)
Dorul după Dumnezeu și după templul său
1 Maestrului de cor. Poem. Al fiilor lui Córe.
2 Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?
4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua și noaptea,
când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tău?”.
5 Îmi aduc aminte de aceasta și sufletul se topește în mine,
cum treceam prin mulțime, ducându-mă până la casa lui Dumnezeu
în strigătele de bucurie și de mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.
6 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe el,
care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!
7 E mâhnit în mine sufletul, de aceea, îmi amintesc de tine
din țara Iordánului și din Hermón, de pe muntele Misár.
8 Un abis cheamă un alt abis la vuietul cascadelor tale;
toate talazurile și valurile tale trec peste mine!
9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa
și noaptea cântarea lui mă însoțește ca o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.
10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: „De ce m-ai uitat?
De ce umblu mâhnit, oprimat de dușmanii [mei]?”.
11 Mi se sfărâmă oasele când mă batjocoresc asupritorii mei
și mă întreabă toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?”.
12 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe el,
care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!
Psalmii 42 · Biblia Catolică, traducere din limbile originale de † Pr. Alois Bulai și Pr. Eduard Patrașcu, ediția de referință 2023. © Departamentul de Cercetare Biblică, Iași.
https://bibliacatolica.ro/biblia/cartea-psalmilor/42/