Psalmul 10

PSALMUL 10 (9 B)

1 (22) lamed Pentru ce, Doamne, stai departe,

de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare?

2 (23) Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asupreşte pe cel sărman,

care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

3 (24) mem Căci nelegiuitul se laudă în dorinţa sufletului său,

iar cel lacom [de câştig] se consideră binecuvântat de Domnul.

4 (25) nun Cel nelegiuit îl dispreţuieşte cu aroganţă pe Domnul:

„Nu va căuta [Dumnezeu]; nu este Dumnezeu!”.

[Acestea sunt] toate gândurile lui.

5 (26) La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,

judecăţile tale sunt prea înalte înaintea lui;

îi dispreţuieşte pe toţi asupritorii săi.

6 (27) El spune în inima sa:

„Nu mă clatin, din generaţie în generaţie

nu mi se va întâmpla niciun rău!”.

7 (28) peh Gura lui e plină de blesteme, de înşelăciune şi asuprire;

sub limba lui este silnicie şi nedreptate.

8 (29) Stă la pândă după tufişuri,

ayn ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat;

Ochii lui îl iscodesc pe cel nenorocit.

9 (30) Stă la pândă în ascunzătoare ca un leu în vizuină,

stă la pândă ca să-l prindă pe cel sărman.

Îl prinde pe cel sărman şi îl trage în laţul său.

10 (31) [Cel rău] se năpusteşte, stă la pândă

şi cei nenorociţi cad în puterea braţului său.

11 (32) El spune în inima lui:

„Dumnezeu uită, îşi întoarce faţa şi nu vede niciodată”.

12 (33) qof Scoală-te, Doamne Dumnezeule,

ridică-ţi mâna şi nu uita de cei sărmani!

13 (34) De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu,

spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”?

14 (35) reş Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi indignarea şi le iei în mâinile tale.

În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuţi pe cel orfan.

15 (36) sin Zdrobeşte braţul celui nelegiuit şi caută la nelegiuirea celui rău,

[pedepseşte-i răutatea], ca să nu mai fie găsit!

16 (37) Domnul este rege în veac şi în veacul veacului;

vor pieri neamurile de pe pământul lui.

17 (38) tau Doamne, tu ai ascultat dorinţa celor săraci,

le întăreşti inima; urechea ta este atentă [la ei]

18 (39) ca să faci judecată pentru cel orfan şi pentru cel asuprit

şi să nu-i mai înspăimânte omul [făcut] din ţărână.