Capitolul 1

ORIGINEA LUMII ŞI A OMULUI

Creaţia şi căderea în păcat

Prima relatare a creaţiei


1 La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. 2 Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.

3 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!”. 7 Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit firmamentul „cer”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9 Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se facă văzut uscatul!”. Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!”. Şi aşa a fost. 12 Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 13 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe firmamentul cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători, pentru zile şi ani, 15 şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!”. Şi aşa a fost. 16 Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – şi luminătorul cel mic – ca să stăpânească noaptea – şi stelele. 17 Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine. 19 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20 Şi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de ființe vii şi să zboare păsări deasupra pământului pe firmamentul cerului!”. 21 Şi Dumnezeu a creat peştii cei mari şi toate fiinţele vii care mişună în ape, după specia lor, şi toate păsările înaripate, după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!”. 23 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

24 Şi a zis Dumnezeu: „Să facă pământul să iasă fiinţe vii după specia lor: animale, reptile şi vieţuitoare ale câmpului, după specia lor!”. Şi aşa a fost. 25 Şi a făcut Dumnezeu vieţuitoare ale câmpului după specia lor, animalele după specia lor şi toate reptilele pământului după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

26 Şi a zis Dumnezeu: „Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste animale, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.

27 Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său.

După chipul lui Dumnezeu l-a creat;

bărbat şi femeie i-a creat.

28 Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate ființele care se târăsc pe pământ!”. 29 Şi a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. 30 Iar tuturor ființelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor ce se târăsc pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană”. Şi aşa a fost. 31 Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.