1 A doua zi dimineață, Lában s-a sculat, și-a sărutat fiii și fiicele sale și i-a binecuvântat. Apoi Lában a plecat și s-a întors la locul lui. 2 Iacób a plecat pe drumul lui și i-au ieșit înainte îngerii lui Dumnezeu. 3 Când i-a văzut, Iacób a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!”. De aceea a pus locului aceluia numele Mahanáim.
Iacób se pregătește să-l întâlnească pe Esáu
4 Iacób a trimis înaintea sa mesageri la Esáu, fratele său, în țara Seír, în câmpia din Edóm, 5 și le-a poruncit, zicând: „Așa să spuneți domnului meu Esáu: «Așa vorbește slujitorul tău Iacób: ‹Am locuit ca străin împreună cu Lában și am rămas la el până acum; 6 am boi, măgari, oi, slujitori și servitoare și trimit să facă cunoscut domnului meu ca să afle har în ochii tăi› »”. 7 Mesagerii s-au întors la Iacób și au zis: „Am fost la fratele tău, Esáu; și el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.
8 Iacób s-a temut foarte mult și l-a apucat groaza. A împărțit poporul care era cu el, turmele, cirezile și cămilele în două tabere 9 și a zis: „Dacă vine Esáu împotriva uneia din tabere și o lovește, să scape tabăra care va rămâne!”. 10 Iacób a zis: „Dumnezeule al tatălui meu Abrahám și Dumnezeule al tatălui meu Isáac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în țara ta și la rudele tale și eu îți voi face bine!»! 11 Sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru tot adevărul pe care le-ai făcut cu slujitorul tău; am trecut Iordánul acesta numai cu un toiag, iar acum am devenit două tabere. 12 Salvează-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esáu! Căci mi-e frică să nu vină și să ne lovească pe mine, pe mamă și pe copii. 13 Chiar tu ai zis: «Îți voi face bine și voi înmulți descendența ta ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra»”. 14 Iacób a petrecut acolo [noaptea] aceea.
A luat din ce avea la îndemână un dar pentru Esáu, fratele său: 15 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 16 treizeci de cămile care alăptau cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgari. 17 Le-a dat pe mâna slujitorilor săi turmă cu turmă, fiecăruia în parte, și le-a zis slujitorilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între turme!”. 18 A poruncit celui dintâi, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esáu și te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?», 19 să spui: «Ale slujitorului tău Iacób; ele sunt un dar trimis domnului meu Esáu; iată, vine și el în urma noastră!»”. 20 A dat aceeași poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea și tuturor care mergeau în urma turmelor, zicând: „Așa să-i vorbiți lui Esáu când îl veți întâlni! 21 Să spuneți de asemenea: «Iată, slujitorul tău Iacób vine după noi!»”. Căci își zicea: „Îl voi îmblânzi cu darul care merge înaintea mea; după aceea, voi vedea fața lui și poate își va ridica fața”. 22 Și a lăsat să meargă darul înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
Lupta lui Iacób cu Dumnezeu la Iabóc
23 El s-a ridicat [în timpul nopții], le-a luat pe cele două femei ale sale, pe cele două servitoare ale sale și pe cei unsprezece copii ai săi și a trecut prin vadul Iabóc. 24 I-a luat și i-a trecut râul; și a trecut [dincolo] ceea ce avea. 25 Iacób a rămas singur și un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor. 26 Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura coapsei și încheietura coapsei lui Iacób s-a dislocat în timp ce se lupta cu el. 27 El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!”. [Iacób] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta”. 28 [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?”. El a zis: „Iacób”. 29 I-a zis: „Nu vei mai fi chemat cu numele „Iacób”, ci cu „Israél”, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit”. 30 Iacób l-a întrebat și a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău!”. El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?”. Și l-a binecuvântat acolo.
31 Iacób i-a dat locului numele de „Peniél”, căci [zicea]: „L-am văzut pe Dumnezeu față către față și sufletul meu s-a salvat”.
32 Soarele răsărise deasupră-i când trecuse de Penuél, iar el șchiopăta din cauza coapsei. 33 De aceea, fiii lui Israél nu mănâncă până în ziua de astăzi nervul de la încheietura coapsei; căci acela l-a atins pe Iacób la încheietura șoldului, la nervul coapsei.