I. PROLOG; VIRTUȚILE ȘI ÎNCERCĂRILE LUI TOBÍT
1 Cartea istoriei lui Tobít, [fiul] lui Tobiél, [fiul] lui Ananiél, [fiul] lui Aduél, [fiul] lui Gabaél, [fiul] lui Rafaél, [fiul] lui Raguél din descendenţa lui Asiél, din tribul lui Neftáli. 2 În zilele lui Salmanasár, regele asiriénilor, a fost luat captiv din Tísbe, care este la dreapta de Cádeş al lui Neftáli, în Galiléea de Sus, mai sus de Aşér, pe drumul spre apusul soarelui, la stânga de Fagór.
Viaţa pioasă a lui Tobít
3 Eu, Tobít, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asiriénilor, la Niníve. 4 Când mă aflam în ţara mea, în pământul lui Israél, şi când eram tânăr, tot tribul lui Neftáli, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui Davíd, strămoşul meu, şi de Ierusalím, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israél ca toate triburile lui Israél să aducă jertfe [acolo] şi a fost sfinţit templul locuinţei lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generaţiile în veci. 5 Toţi fraţii mei şi casa părintelui meu, Neftáli, aduceau jertfe viţelului pe care îl făcuse Ieroboám, regele lui Israél, în Dan, peste toţi munţii din Galiléea.
6 Numai eu singur mergeam de multe ori la Ierusalím de sărbători, aşa cum este scris pentru întregul Israél prin hotărâre veşnică. Aveam cu mine primele roade şi întâii născuţi, zeciuiala din animale şi prima tunsoare a oilor şi mergeam la Ierusalím. 7 Le dădeam preoţilor, fiii lui Áaron, pentru altar. Iar zeciuiala din grâu, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine şi din celelalte fructe o dădeam fiilor lui Lévi care slujeau la Ierusalím. A doua zeciuială o transformam în argint pentru şase ani, mergeam şi o cheltuiam la Ierusalím în fiecare an. 8 [A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit.
9 Când am devenit bărbat, mi-am luat soţie din descendenţa neamului nostru şi mi s-a născut din ea un fiu, căruia i-am dat numele Tobía.
10 Când am fost deportat în Asíria şi am ajuns în captivitate la Niníve, toţi fraţii mei şi cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor. 11 Eu, însă, îmi apăram sufletul ca să nu mănânc din pâinea neamurilor. 12 Şi pentru că mi-am amintit de Dumnezeul meu din toată inima mea, 13 Cel Preaînalt mi-a dat har şi trecere înaintea lui Salmanasár; eu cumpăram pentru el tot ce avea nevoie. 14 Mergeam în Média şi cumpăram de acolo pentru el până când el a murit. I-am încredinţat lui Gabaél, fratele lui Gabrí din ţinutul Médiei, zece talánţi de argint în saci.
15 Când a murit Salmanasár şi a devenit rege Senaheríb, fiul său, în locul lui, drumurile Médiei erau nesigure şi nu mai puteam să merg în Média. 16 În zilele lui Salmanasár, am făcut multe fapte de milostenie pentru fraţii mei care erau din neamul meu. 17 Le dădeam pâine celor înfometaţi şi haine celor goi, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu mort şi aruncat peste zidurile din Niníve, îl îngropam. 18 Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudéea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. 19 Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit. 20 Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam şi nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ána, soţia mea, şi de Tobía, fiul meu.
21 Nu au trecut patruzeci de zile până când l-au ucis [pe rege] cei doi fii ai săi [după care] au fugit în munţii Ararát. Apoi a devenit rege Asarhadón, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicár, fiul lui Anaél, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului şi el avea putere asupra întregii administraţii. 22 Atunci, Ahicár a intervenit pentru mine şi m-am întors la Niníve. Căci Ahicár era primul dintre paharnici şi [responsabil] cu inelul, cu administraţia şi cu contabilitatea în timpul lui Senaheríb, regele asiriénilor, iar Asarhadón l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea.