Capitolul 50

Înmormântarea lui Iacób

1 Iosíf a căzut pe faţa tatălui său, a plâns asupra lui şi l-a sărutat. 2 Iosíf le-a poruncit servitorilor lui, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Doctorii l-au îmbălsămat pe Israél. 3 S-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuie împlinite pentru îmbălsămare. Egipténii l-au plâns şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de doliu, Iosíf le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraón şi le-a zis: „Dacă am aflat har în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în auzul lui Faraón, spunând: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‹Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaán, acolo să mă îngropi!›. Acum, lasă-mă, te rog, să urc să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce»”. 6 Faraón i-a spus: „Urcă şi îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri!”. 7 Iosíf s-a dus ca să-l îngroape pe tatăl său. Au urcat împreună cu el demnitarii lui Faraón, bătrânii casei lui, toţi bătrânii din ţara Egiptului, 8 toată casa lui Iosíf, fraţii săi şi casa tatălui său; numai copiii lor, turmele şi cirezile lor le-au lăsat în ţinutul Goşén. 9 Împreună cu el au urcat care şi călăreţi, aşa încât tabăra era foarte impunătoare.

10 Când au ajuns la Gorén Ha-Atád, care este dincolo de Iordán, l-au jelit acolo cu jale mare şi impresionantă. [Iosíf] a ţinut pentru tatăl său un bocet de şapte zile. 11 Locuitorii ţării, canaaneénii, au văzut bocetul de la Gorén Ha-Atád şi au zis: „Acesta este un bocet impresionant pentru egipténi!”. De aceea s-a chemat numele locului aceluia Ábel-Miţráim, care este dincolo de Iordán.

12 Fiii lui [Iacób] au făcut pentru el aşa cum le poruncise. 13 Fiii săi l-au dus în ţara Canaán şi l-au îngropat în peştera din câmpia Macpéla pe care o dobândise Abrahám împreună cu câmpul de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt şi care este faţă în faţă cu Mamré.

14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosíf s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său.

Sfârşitul lui Iosíf

15 Văzând fraţii lui Iosíf că tatăl lor a murit, au zis: „Cine ştie dacă Iosíf nu ne va purta ură şi nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”. 16 Au poruncit să i se spună lui Iosíf: „Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit, zicând: 17 «Aşa să-i spuneţi lui Iosíf: ‹Acum, iartă, te rog, vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut rău!› ». Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!”. Şi Iosíf a plâns când ei i-au spus [aceste] cuvinte.

18 Apoi, fraţii săi au venit ei înşişi şi au căzut în faţa lui şi i-au spus: „Iată-ne, suntem sclavii tăi!”. 19 Dar Iosíf le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Voi aţi gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlineşte astăzi, să facă să trăiască un popor numeros. 21 Acum, nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri”. I-a mângâiat şi le-a vorbit la inimă.

22 Iosíf a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani. 23 Iosíf i-a văzut pe fiii lui Efraím până la a treia generaţie. De asemenea, şi pe fiii lui Machír, fiul lui Manáse, care s-au născut pe genunchii lui Iosíf. 24 Iosíf le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita şi vă va face să urcaţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat-o lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób”. 25 Şi Iosíf i-a pus pe fiii lui Israél să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va vizita, să luați oasele mele de aici!”.

26 Iosíf a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sarcofag în Egipt.