Paul şi apostolii falşi
1 O, dacă aţi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mă suportaţi deja, 2 pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită cu un singur mire, Cristos. 3 Însă mă tem ca nu cumva aşa cum şarpele a înşelat-o pe Éva cu viclenia lui, tot aşa gândurile voastre să se abată de la simplitatea şi nevinovăţia care este în Cristos. 4 Căci dacă cel care vine vă predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacă primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie pe care n-aţi primit-o, l-aţi acccepta bine. 5 Totuşi eu consider că nu am cu nimic mai puţin decât aceşti apostoli teribili. 6 Dacă sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt şi în cunoaştere. De altfel, v-am arătat-o în toate şi înaintea tuturor.
7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă ca să fiţi înălţaţi voi, predicându-vă evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am păgubit alte biserici, luând plată pentru slujirea voastră. 9 Şi când eram la voi, deşi eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit fraţii, când au venit din Macedónia, şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi să fiu o povară. 10 Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din ţinuturile Aháiei această laudă. 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? O ştie Dumnezeu!
12 Aceasta o fac şi o voi face ca să înlătur orice ocazie de la cei care caută prilej ca, în ceea ce se laudă, să fie găsiţi ca şi noi. 13 Unii ca aceştia sunt apostoli falşi, lucrători înşelători care se prefac că sunt apostoli ai lui Cristos; 14 şi nu este de mirare, căci şi Satana însuşi se preface că este un înger al luminii. 15 Aşadar, nu este mare lucru că şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.
Suferinţele Apostolului
16 O spun din nou: să nu creadă cineva că sunt fără minte; sau dacă nu, suportaţi-mă ca pe unul fără de minte ca să mă laud şi eu câtuşi de puţin! 17 Ceea ce spun în această stare de laudă nu o spun de la Domnul, ci ca unul fără de minte. 18 De vreme ce mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. 19 Voi, care sunteţi înţelepţi, îi acceptaţi cu plăcere pe cei fără de minte. 20 Într-adevăr, voi acceptaţi să vă subjuge cineva, să vă înghită, să ia [ce vă aparţine], să vă privească de sus, să vă lovească în faţă; 21 cu ruşine o spun: ne-am arătat slabi. Dar cu orice ar îndrăzni [să se mândrească] cineva, vorbesc ca unul fără de minte, voi îndrăzni şi eu: 22 sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israelíţi? Sunt şi eu. Sunt ei descendenţa lui Abrahám? Sunt şi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieşit din minţi – sunt cu mult mai mult: sunt peste măsură în trudă, cu mult mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte, 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25 de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi şi o noapte am rămas în largul mării. 26 Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaţionalilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre fraţii falşi. 27 În muncă şi trudă, deseori în privegheri, în foame şi sete, adesea în posturi, în frig şi fără haine 28 şi, pe lângă cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, îngrijorarea pentru toate bisericile. 29 Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine este scandalizat şi eu să nu mă aprind?
30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele. 31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. 32 În Damásc, guvernatorul regelui Arétas păzea cetatea damascenilor ca să mă piardă, 33 dar printr-o fereastră am fost coborât într-un coş, de-a lungul zidului, şi am scăpat din mâinile lui.