1 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, un suflet în chinuri și un duh în necazuri a strigat către tine. 2 Ascultă, Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta! 3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci. 4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, ascultă rugăciunea celor morți ai lui Israél și a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta și nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și s-au lipit de noi relele. 5 Nu-ţi aminti de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna ta şi de numele tău în acest timp! 6 Căci tu, Doamne, eşti Dumnezeul nostru și noi îți înălțăm imnuri, Doamne. 7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău și să-ți înălțăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinților noștri care au păcătuit înaintea ta. 8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăștia spre ocară, spre batjocură și spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinților noștri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!
III. ÎNȚELEPCIUNEA LUI ISRAÉL
9 Ascultă, Israél, poruncile vieții!
Pleacă-ți urechile să cunoști chibzuința!
10 Ce este, Israél? De ce ești în țara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă țară!
11 Ai fost întinat cu cei morți și ai fost numărat
cu cei din locuința morților.
12 Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
14 Învață unde este chibzuința,
unde este tăria și unde este înțelegerea,
ca să cunoști în același timp
unde este lungimea de zile și viața,
unde este lumina ochilor și pacea!
15 Cine a găsit locul ei
și cine a intrat în vistieriile ei?
16 Unde sunt principii neamurilor
și cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
17 cei care se joacă cu păsările cerului
și cei care adună în vistierii argint
și aur – în care oamenii
și-au pus încrederea – și nu este limită
pentru proprietatea lor?
18 Cei care lucrează argintul
și se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
19 Au dispărut și au coborât în locuința morților
și alții s-au ridicat în locul lor.
20 Cei mai tineri au văzut lumina
și au locuit pe pământ,
dar calea științei nu au cunoscut-o.
21 Nici nu au înțeles cărările ei,
nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.
22 Nu s-a auzit în Canaán
și nici nu s-a văzut în Temán.
23 Nici fiii lui Agár care caută
înțelegerea pe pământ,
nici negustorii din Merán și Temán,
născocitorii de povești
și căutătorii înțelepciunii,
nu au cunoscut calea înțelepciunii
și nu și-au amintit de cărările ei.
24 O, Israél, cât este de mare casa
lui Dumnezeu și cât de larg
este locul proprietății sale!
25 Mare și fără capăt,
înalt și fără măsură.
26 Acolo s-au născut giganții cei renumiți,
cei care de la început erau mari
la statură și pricepuți la război.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu
și nu le-a dat calea științei.
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuință,
au pierit din cauza nechibzuinței lor.
29 Cine a urcat la cer și a luat-o
și cine a coborât-o din nori?
30 Cine a trecut dincolo de mare și a găsit-o
și cine o va lua cu aur ales?
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
și nici cine să ia în considerație cărarea ei.
32 Cel care cunoaște totul o cunoaște,
a descoperit-o prin înțelegerea lui;
cel care a pregătit pământul
pentru timpul dintotdeauna
și care a umplut [pământul]
cu animale patrupede.
33 Cel care trimite lumina și ea pleacă,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
34 Stelele strălucesc la străjile lor
și ei se bucură.
35 Le-a chemat și ele au zis: „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie
pentru cel care le-a făcut.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul
care să fie comparat cu el.
37 A descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacób, slujitorul lui,
lui Israél, cel care este iubit de el.
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
și a trăit printre oameni.