Prologul, Capitolul 1

PROLOGUL TRADUCĂTORULUI

Multe şi măreţe [învăţături] ne-au fost date prin lege, prin profeţi şi prin celelalte [scrieri] care le-au urmat, pentru care este cuvenit să-l lăudăm pe Israél pentru învăţătura şi înţelepciunea [lui] şi pentru că se cuvine ca nu numai cei care le citesc să ajungă la cunoaştere, dar [e bine] ca iubitorii de învăţătură să le fie de folos celor din afară prin cuvinte şi prin scriere.

Bunicul meu, Isus, dedicându-se mai mult [timp] citirii celor din lege, din profeţi şi din celelalte cărţi ale părinţilor, prin care a dobândit o suficientă experienţă, a fost îndemnat şi el să scrie ceva referitor la învăţătură şi înţelepciune, pentru ca iubitorii de învăţătură, devenind obişnuiţi cu acestea, cu mult mai mult să poată progresa prin trăirea potrivit legii.

Sunteţi invitaţi, aşadar, să faceţi citirea acestora cu bunăvoinţă şi atenţie şi să aveţi îngăduinţă dacă, în ciuda străduinţei, nu am putut [reda] traducerea unor expresii. Căci cele spunse în aceste [cărţi] în ebraică nu au aceeaşi forţă când sunt transpuse într-o altă limbă. Dar nu numai acestea, ci şi însăşi legea, profeţii şi celelalte cărţi, fiind spuse în [limba] lor, au un avantaj nu mic.

În anul al treizeci şi optulea al regelui Everghét, ajungând în Egipt şi rămânând ceva timp şi descoperind că exemplarul [scrierii] era de nu mică învăţătură, am considerat că este foarte de folos să mă ofer cu grijă şi silinţă să traduc această carte.

Dăruind multă veghere şi studiu în intervalul [acestui] timp, am dus la capăt cartea pentru publicat pentru cei care, fiind în străinătate, doresc să fie iubitori de învăţătură şi, conformându-şi obiceiurile, să trăiască potrivit legii.

PROLOGUL AL DOILEA

1 Acest Isus era fiul lui Siráh, nepotul lui Isus, cu acelaşi nume ca al său. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea şi întoarcerea [din Babilón] şi imediat după toţi profeţii. Bunicul lui, Isus, după cum mărturiseşte şi el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios şi foarte chibzuit. Acesta a adunat nu numai cugetările celorlalţi oameni inteligenţi care au fost înainte de el, ci a creat şi el unele cugetări proprii, pline de inteligenţă şi înţelepciune.

2 Aşadar, cel dintâi Isus, lăsând destinată această carte în urma sa, a plecat dintre oameni; iar acest Siráh, primind-o şi el, a lăsat-o din nou după el în familia fiului [său] Isus. El, primind-o, a adunat toate într-un tratat armonios, adică înţelepciunea lui şi cea a tatălui, dar este numită şi cu numele bunicului, urmărind ca, în numele înţelepciunii [care este lăsată] de el, ascultătorul să aibă cu drag mai multă preocupare pentru această carte.

3 S-a ocupat de cuvintele priceperii, de enigme şi parabole, de unele părţi vechi de istorisiri iubite de Dumnezeu despre oamenii plăcuţi lui Dumnezeu, de rugăciuni şi de imnuri ale sale. Şi încă de lucrările cu care Dumnezeu l-a învrednicit pe poporul său şi de relele cu care i-a umplut pe duşmanii lor. Acest Isus a fost urmaş al lui Solomón, socotit cu nimic mai prejos decât acela referitor la înţelepciune şi educaţie, fiind şi numindu-se cu adevărat învăţat.


 

Capitolul I

 

I. ÎNŢELEPCIUNEA CONDUCE VIAŢA OMULUI

Înţelepciunea vine de la Domnul

1 Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu el este în veci.

2 Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veşniciei, cine le va număra?

3 Înălţimea cerului şi lărgimea pământului,

abisul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?

4 Înainte de toate a fost creată înţelepciunea

şi înţelegerea priceperii este din veşnicie.

5 Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu în înălţimi

şi căile ei sunt porunci veşnice.

6 Rădăcina înţelepciunii cui i-a fost revelată?

şi subtilităţile ei cine le-a cunoscut?

7 Cunoaşterea înţelepciunii cui i-a fost revelată?

Şi marea sa experienţă cine a înţeles-o?

8 Unul este cel înţelept, foarte de temut, aşezat pe tronul său.

Teama de Domnul duce la înţelepciune

9 Domnul însuşi a creat-o, a văzut-o şi a măsurat-o

şi a revărsat-o peste toate lucrările sale,

10 la orice făptură, după dărnicia lui, a dăruit-o celor care îl iubesc.

Iubirea lui Dumnezeu este înţelepciune glorioasă;

celor care văd o împarte pentru ca să o privească.

11 Teama de Domnul este glorie şi mândrie,

şi bucurie şi coroană de veselie.

12 Teama de Domnul va înveseli inima,

va da bucurie, veselie şi lungime a zilelor.

Teama de Domnul este dar de la Domnul

şi conduce pe căile iubirii.

13 Celui care se teme de Domnul îi va fi bine în cele din urmă

şi va fi binecuvântat în ziua sfârşitului său.

14 Începutul înţelepciunii este să te temi de Domnul

şi la cei credincioşi, a fost creată în sânul mamei pentru ei.

15 Cu oamenii, el şi-a făcut cuib, temelie veşnică,

şi cu descendenţa lor ea va fi fidelă.

16 Plinătatea înţelepciunii este să te temi de Domnul

şi ea îi îmbată cu roadele sale.

17 Toată casa lor o va umple de ceea ce doresc

şi hambarele, de roadele ei.

18 Coroana înţelepciunii este să te temi de Domnul,

ea face să înflorească pacea şi sănătatea deplină.

Amândouă sunt daruri ale lui Dumnezeu spre pace,

dar mândria se extinde pentru cei care-l iubesc.

Răbdarea şi controlul de sine

19 El a văzut-o şi a măsurat-o, a revărsat ştiinţa şi cunoaşterea înţelegerii

şi a înălţat gloria celor care o stăpânesc.

20 Rădăcina înţelepciunii este să te temi de Domnul

şi ramurile ei, lungime de zile.

21 Teama de Domnul îndepărtează păcatele

şi cel care rămâne cu ea va face să se întoarcă toată mânia.

Înţelepciunea şi dreptatea

22 Furia nedreaptă nu va putea să îndreptăţească.

Înclinarea furiei sale va fi pentru el cădere.

23 Cel îndelung răbdător va suporta până la timpul potrivit,

mai târziu i se va reda bucuria.

24 Îşi va ascunde cuvintele până la timpul potrivit

şi buzele multora vor povesti despre inteligenţa lui.

25 Printre comorile înţelepciunii sunt parabole ale ştiinţei,

dar pietatea, pentru cel păcătos, este abominábilă.

26 Dacă doreşti înţelepciunea, păzeşte poruncile şi Domnul ţi-o va dărui!

27 Înţelepciune şi învăţătură este teama de Domnul,

iar plăcerea [Domnului] este credinţa şi blândeţea.

28 Nu fi neascultător faţă de teama de Domnul

şi nu te apropia de ea cu inimă prefăcută!

29 Nu fi ipocrit printre gurile oamenilor şi fii atent la buzele tale!

30 Nu te înălţa, ca să nu cazi, şi să-ţi aduci în sufletul tău necinstirea;

Domnul va descoperi cele ascunse ale tale

şi în mijlocul adunării te va doborî,

pentru că nu te-ai apropiat de teama de Domnul

şi inima ta este plină de înşelăciune.