Capitolul 8

Întoarcerea acasă

1 De mi te-ar fi dat cineva ca un frate care a supt la sânul mamei mele! Te-aş găsi afară, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar dispreţui.

2 Te-aş conduce şi te-aş face să intri în casa mamei mele; ea m-ar învăţa să te fac să bei vin parfumat şi suc de rodii.

3 Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.

4 Vă conjur, fiice ale Ierusalímului: de ce deşteptaţi, de ce treziţi iubirea înainte să-i placă ei?

VII. EPILOG

Iubirea adevărată

5 Cine este aceasta care urcă din pustiu sprijinită de iubitul ei? Te-am făcut să te trezeşti sub măr, acolo te-a conceput mama ta, acolo te-a conceput şi te-a născut.

6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău! Căci tare ca moartea este iubirea şi gelozia, teribilă ca locuinţa morţilor. Văpaia ei este ca văpaia focului şi ca flăcările Domnului.

7 Apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile s-o spele. Dacă un om şi-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi dispreţuit.

VIII. Apendice

8 Aveam o soră mică, ce nu avea încă sâni. Ce să facem cu sora noastră în ziua în care se va vorbi de ea?

9 Dacă ea este un zid, vom construi peste ea un turnuleţ de argint; dacă este o uşă, o vom închide cu o scândură de cedru.

10 Eu sunt un zid şi sânii mei sunt nişte turnuri, iar acum sunt în ochii lui ca una care a găsit pacea.

11 Solomón avea o vie la Báal-Hamón. A dat via unor paznici ca, atunci când ea va rodi, să aducă fiecare o mie de arginţi.

12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea. Cei o mie [de arginţi] să fie ai tăi, Solomón, şi două sute, pentru cei care păzesc rodul ei!

13 Tu, cea care locuieşti în grădini, tovarăşii ascultă glasul tău: fă-mă să-l aud!

14 Aleargă, iubite al meu! Fii asemenea unei căprioare sau unui pui de cerb pe munţii balsamurilor!”.